Page 18 - 1908-14
P. 18
940 LUCEAFĂRUL Nrul 14, 1908.
Şi paseri gureşe sub geam Mai aprig par’că roibii zboară
Să-mi cânte ziua ’ntreagă, Şi şueră şi geme vântul,
Iar, peste toate, tu să fii Se pleacă şi trosnesc copacii
Stăpâna noastră dragă. Şi-apoi al treilea ia cuvântul:
Trec trei fârtaţi .. . „în vale plângu-ne părinţii,
M’am săturat de-atâtea lacrimi,
Trec trei fârtaţi pe drumul mare
Călări pe roibi sirepi ca vântul, Simţesc zbătându-se în pieptu-mi
Furtuna vrăşmăşitei patimi.
în brâu cu-oţele şi pistoale,
Tăcuţi. Iar unul ia cuvântul: Veniţi fârtaţi să punem capăt
Podvadei, greu pe noi ce zace!
„Cum geme vântul in huceaguri,
Priviţi cum codrii se ’nfioară, Voi n’auziţi ce plâns amarnic
Din noaptea neagră se desface?!
Să o luăm hai-hui spre târlă:
Ci-că stăpânul azi scoboară. Şi ţipete de jale-adâncă
Să-i dăm noi o povaţă bună Cutremură tăria bolţii
Cum să trăiască cu norodul, Şi zuruit de lanţuri grele
Ce roboteşte fără plată Ne ferecă cum fereci hoţii."
Şi pe de-asupra-i ia şi rodul". Şi ’ntâiul iarăşi dârz cuvântă:
„Ne aibă Domnul sfânt în pază,
Spre târlă-şi iau acuma zborul
Dar fulgere pe capul celor
Cei trei fârtaţi; se ’ntrec cu vântul,
Nemernici, venetici să cază."
Pe roibi ce beau numai jăratec.
Al doilea ia acum cuvântul: Şi pintenii se ’nfig în coaste,
Şi frâiele se ’ntind strunite,
„De mici ne-am prins noi fraţi de cruce
Să tot dăm piept primejduirii; Dispar în codru călăreţii
Şi noaptea codrului i ’nghite.
Şi ne-am văzut în jug părinţii
Purtând povara-obijduirii;
Trec trei fârtaţi prin codrul negru
Aşa îşi tălmăciră legea
Să-şi aibă ’n mâni tot ei puterea. Cu sufletele ’nviforate,
Veniţi să facem noi dreptate, în brâu cu-oţele şi pistoale,
Să-şi facă singuri direptate.
Aceasta vi şi vouă vrerea."
C r o n i c ă .
Mein f’enatenwinkcl. Sub acest titlu, a apărut un nou semitice*. Semitismul, după dl Slavici, consistă în con
volum de Carmen Sylva, cu amintirile Autoarei despre vingerea morală că pornirea spre desfrâu şi spre asu
toţi cei pe cari i-a iubit şi i a pierdut. prire şi exploatare e un lucru firesc. Semitismul nu res
Venitul, ce ar da vânzarea acestui volum, e destinat pectă tradiţiunile, credinţele şi bunele noastre moravuri.
•Vetrei Luminoase», căminul desmoşteniţilor, fondat Sub masca modernismului şi a civilisaţiunii, indivizii se-
de regina României, de Scriitoarea căreia i se destină, mitizaţi nu se sfiese de orice mijloace pentru a-şi creâ o
precum se aude, premiul Nobel, în anul acesta; premiu poziţie, a adună averi prin lipsă de scrupule şi a trăi
de care se vor bucură desigur şi cei sărmani. în desfrâu, in vreme ce mulţimea cea mare a muncito
Carmen Sylva a binevoit a trimite şi «Luceafărului* rilor se sbate în mizerie materială şi morală. Aceasta e
o bucată din «Penate* în româneşte, cu autograful pe lumea nouă, care se izbeşte de lumea veche a oa
care îl reproducem în corpul revistei. Pentru această menilor de omenie. Dela triumful sau căderea lumii a
distincţiune, aducem Ilustrei Autoare, atât în numele nostru doua atârnă mântuirea sau pieirea neamului nostru.
cât şi în numele cetitorilor noştri, cele mai respectuoase Cam acesta e mersul ideilor dlui Slavici. Şi fără în
mulţumiri. * doială că afirmaţiunile d-sale cuprind o parte de adevar.
Semitismul. Dl Ioan Slavici, distinsul nostru nuvelist, Credem însă că se dă prea mare importanţă semitismului,
într’o serie de articole, apărute in .Tribuna*, se ocupă atribuindu-i-se lui demoralizarea unei mari părţi a so
de influenţa semitismului asupra societăţii noastre. D-sa cietăţii noastre. Cauza tuturor nedreptăţilor din lumea mo
afirmă că «societatea noastră cultă e în mare parte semi- dernă nu poate fi numai Semitismul. Iar aici la noi
tisată*. «îndeosebi tinerii, cari cresc în şcoli maghiare numai o parte disparentă a pâturei culte vine în atin
ori fac studii academice în centre semitisate ca Clujul, gere directă cu mediul semitizat, cea mai mare parte îşi
Oradea-mare ori Budapesta iau pe nesimţite apucături face educaţia în şcoale naţionale, în mediu românesc.