Page 18 - 1908-14
P. 18

940                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 14, 1908.
                Şi paseri gureşe sub geam        Mai aprig par’că roibii zboară
                Să-mi cânte ziua ’ntreagă,       Şi şueră şi geme vântul,
                Iar, peste toate, tu să fii      Se pleacă şi trosnesc copacii
                Stăpâna noastră dragă.           Şi-apoi al treilea ia cuvântul:
                       Trec trei fârtaţi .. .    „în vale plângu-ne părinţii,
                                                 M’am săturat de-atâtea lacrimi,
                Trec  trei  fârtaţi  pe  drumul  mare
                Călări  pe  roibi  sirepi  ca  vântul,   Simţesc zbătându-se în pieptu-mi
                                                 Furtuna vrăşmăşitei patimi.
                în brâu cu-oţele şi pistoale,
                Tăcuţi. Iar unul ia cuvântul:    Veniţi fârtaţi să punem capăt
                                                 Podvadei, greu pe noi ce zace!
                „Cum geme vântul in huceaguri,
                Priviţi cum codrii se ’nfioară,  Voi n’auziţi ce plâns amarnic
                                                 Din noaptea neagră se desface?!
                Să o luăm hai-hui spre târlă:
                Ci-că stăpânul azi scoboară.     Şi ţipete de jale-adâncă
                Să-i dăm noi o povaţă bună       Cutremură tăria bolţii
                Cum să trăiască cu norodul,      Şi zuruit de lanţuri grele
                Ce roboteşte fără plată          Ne ferecă cum fereci hoţii."
                Şi pe de-asupra-i ia şi rodul".  Şi ’ntâiul iarăşi dârz cuvântă:
                                                 „Ne aibă Domnul sfânt în pază,
                Spre târlă-şi iau acuma zborul
                                                 Dar fulgere pe capul celor
                Cei trei fârtaţi; se ’ntrec cu vântul,
                                                 Nemernici, venetici să cază."
                Pe roibi ce beau numai jăratec.
                Al doilea ia acum cuvântul:      Şi pintenii se ’nfig în coaste,
                                                 Şi frâiele se ’ntind strunite,
                „De mici ne-am prins noi fraţi de cruce
                Să tot dăm piept primejduirii;   Dispar în codru călăreţii
                                                 Şi noaptea codrului i ’nghite.
                Şi ne-am văzut în jug părinţii
                Purtând povara-obijduirii;
                                                 Trec trei fârtaţi prin codrul negru
                Aşa îşi tălmăciră legea
                Să-şi aibă ’n mâni tot ei puterea.  Cu sufletele ’nviforate,
                Veniţi să facem noi dreptate,    în brâu cu-oţele şi pistoale,
                                                 Să-şi facă singuri direptate.
                Aceasta vi şi vouă vrerea."
                                       C  r  o  n  i  c  ă  .
            Mein  f’enatenwinkcl.  Sub  acest  titlu,  a  apărut  un  nou   semitice*.  Semitismul,  după  dl  Slavici,  consistă  în  con­
           volum  de  Carmen  Sylva,  cu  amintirile  Autoarei  despre   vingerea  morală  că  pornirea  spre  desfrâu  şi  spre  asu­
           toţi cei pe cari i-a iubit şi i a pierdut.  prire  şi  exploatare  e  un  lucru  firesc.  Semitismul  nu  res­
             Venitul,  ce  ar  da  vânzarea  acestui  volum,  e  destinat   pectă  tradiţiunile,  credinţele  şi  bunele  noastre  moravuri.
           •Vetrei  Luminoase»,  căminul  desmoşteniţilor,  fondat   Sub  masca  modernismului  şi  a  civilisaţiunii,  indivizii  se-
           de  regina  României,  de  Scriitoarea  căreia  i  se  destină,   mitizaţi  nu  se  sfiese  de  orice  mijloace  pentru  a-şi  creâ  o
           precum  se  aude,  premiul  Nobel,  în  anul  acesta;  premiu   poziţie,  a  adună  averi  prin  lipsă  de  scrupule  şi  a  trăi
           de care se vor bucură desigur şi cei sărmani.  în  desfrâu,  in  vreme  ce  mulţimea  cea  mare  a  muncito­
            Carmen  Sylva  a  binevoit  a  trimite  şi  «Luceafărului*   rilor  se  sbate  în  mizerie  materială  şi  morală.  Aceasta  e
           o  bucată  din  «Penate*  în  româneşte,  cu  autograful  pe   lumea  nouă,  care  se  izbeşte  de  lumea  veche  a  oa­
           care  îl  reproducem  în  corpul  revistei.  Pentru  această   menilor  de  omenie.  Dela  triumful  sau  căderea  lumii  a
           distincţiune, aducem Ilustrei Autoare, atât în numele nostru   doua atârnă mântuirea sau pieirea neamului nostru.
           cât  şi  în  numele  cetitorilor  noştri,  cele  mai  respectuoase   Cam  acesta  e  mersul  ideilor  dlui  Slavici.  Şi  fără  în­
           mulţumiri.     *                  doială  că  afirmaţiunile  d-sale  cuprind  o  parte  de  adevar.
            Semitismul.  Dl  Ioan  Slavici,  distinsul  nostru  nuvelist,   Credem  însă  că  se  dă  prea  mare  importanţă  semitismului,
           într’o  serie  de  articole,  apărute  in  .Tribuna*,  se  ocupă   atribuindu-i-se  lui  demoralizarea  unei  mari  părţi  a  so­
           de  influenţa  semitismului  asupra  societăţii  noastre.  D-sa   cietăţii noastre. Cauza tuturor nedreptăţilor din lumea mo­
           afirmă  că  «societatea  noastră  cultă  e  în  mare  parte  semi-   dernă  nu  poate  fi  numai  Semitismul.  Iar  aici  la  noi
           tisată*.  «îndeosebi  tinerii,  cari  cresc  în  şcoli  maghiare   numai  o  parte  disparentă  a  pâturei  culte  vine  în  atin­
           ori  fac  studii  academice  în  centre  semitisate  ca  Clujul,   gere  directă  cu  mediul  semitizat,  cea  mai  mare  parte  îşi
           Oradea-mare  ori  Budapesta  iau  pe  nesimţite  apucături  face educaţia în şcoale naţionale, în mediu românesc.
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23