Page 21 - 1908-14

Nrnl 14. 1908. LUCEAFĂRUL 349
zona relativ calda se atribue masselor de aer încălzit, interesautşi important despre «Mănăstirile şi bisericile înte­
ridicat dela eevator şi îndreptându-se spre poli. meiate de Ştefan ce! Mare, voevod, Domn al ţării Moldovei
* G. Todica. (1457—1504)« de Viadimir S. T. M. Mironescu, arhitect
* Revista craioveană «Ramuri», in ultimul său număr, şi profesor academic, însoţit de o hartă a Moldovei de
pe lângă articole de interes ca acele ale dlui N. Iorga pe timpul acestui Domn şi reproducţii după mai multe
(Cele dintâi piese originale ale iui V. Alexandri) şi N. biserici vechi din Bucovina.
Bănescu (Câteva scrisori dela Matei Millo cătră G. Bariţ); «Junimea literară» publică, în afară de aceste articole,
novele şi versuri de«Em. Gregoroviţa, Ecaterina Pitiş ş. nuvele, studii critice, poezii, dări de scamă şi o cronică
a... scrie şi despre un elev al liceului Carol I, din Cra- variată.
iova, Con st. D. Crăci un eseu, ce s’a stins în săptămâ­ * In «Telegraful Român» Nr. 67/1908 dl V. de Ihdden-
nile trecute şi în care literatura noastră a pierdut un berg publică un remarcabil articol asupra lui Ciprian Po-
frumos talent. rumbescu, Demetriu Cunţan şi Tiberiu Brediceanu.
Foarte înduioşător scrie şi un camarad de şcoală, Dem.
1. Teodoreseu, despre tânărul poet care a lăsat părinţii * Revista d-lui Miliail Dragomirescu evuluiază. In nu­
îndureraţi şi atâtea regrete între prietini, totişcolari şi mărul din 15 Iunie publică un studiu «Asupra lui Octavian
profesori. Goga», în care se simte de departe atmosfera de seminar
Reproducem câteva strofe din poezia «Martirul». E universitar. Autorul, citând cu talent şi cu gust părţi fru­
poate tot ce-a rămas din încercările elevului poet. Mama moase din poeziile cele mai caracteristice, afirmă că lira
lui spune că băiatul »şi-a rupt toate hârtiile» cu câteva lui Goga are două coarde: dragostea de ţărănime şi
zile înainte de a se stinge. ura împotriva asupritorilor. Din aceste două coarde
poetul scoate cântece minunate cari răsună adânc în
Martirul. inimi. E un progres pentru «Convorbirile Critice», care
O boare caldă mângâie pământul, cu câteva numere mai înainte spuneâ că Goga nu e vre-un
Şi tot mai argintată pare luna, lucru mare, că talentul lui e mult mai mic de cum se
Vezi stelele cum, una câte una, crede. Acum deodată măiestrul publică un studiu al unui
Lucesc mai slab şi-şi află’n zori mormântul. elev, în care se spune despre începutul Clăcaşilor:
«Acest tablou e sublim». Pentru această schimbare la
O geană de lumină sus pe coamă
faţă a revistei d-lui Dragomirescu, îi punem nota zece.
Clipeşte ’ncet, aşa de ’ncet clipeşte,
De parc’o vezi şi-o simţi cum se topeşte In acelaş număr dl Gârleanu publică o schiţă întitulată
In negura ce stă, pe fire, doamnă. Sentinela, în care în sufletul soldatului de pe câmpul
Pievnei, sentimentul uman triumfă faţă de sentimentul
Pe drumul nisipos şi umed încă, datoriei impus de iubirea de patrie. Dl Gh. Obedeanu
Cărarea pipăindu-şi cu toiagul, începe traducerea lui Cid de Corneille.
încet păşeşte tremurând moşneagul. —
Sparg, cânturi de cocoşi, tăcere-adâncă. * Ultimul număr (6) al revistei junimiste «Convor­
biri Literare», care se sileşte din răsputeri să-şi
E ’n plină zi acum, în miez de vară.
piardă anachronismul vârstei, încereâud să devină actuală,
în zări zăduful fierbe ca o apă,
se ocupa şi de «Cazul Tăslăuanu». Un anonim, I. Radu,
De-atâta arşiţă pământul crapă,
Văzduhul ars îţi sta pe piept povară. rezumă păitinitor discuţia d-Iui Tăslăuanu cu dl Popovici
şi sfârşeşte prin «executarea vinovatului» şi prin proho-
întreaga fire par’că e topită... direa «aventurei socialiste la Românii din Ardeal, unde
Nu-i nici-un vânt, nu-inici-un semn de ploaie, astfel de idei,... ar fi o adevărată nenorocire naţională
Moşneagul biet, greu trupu-şi încovoaîe, să prindă rădăcini». Va se zică: dl Tăslăuanu e mort,
Iar sapa muşcă ’n glia ’nţelenită. iar dl Popovici, «cel mai competent şi cel mai strălucit
(Vezi «Ramuri» pag. 185.) reprezentant al Românilor ardeleni pe tărâmul politicei cul­
* turale», cu «personalitatea d-sale dintr’o bucată» măsoară
* «Junimea literarâ«(numărull—6,Ianuarie—Iunie vitejeşte bulevardele Bucureştilor încununat de laurii «Con­
1908). Intrând în anul al 5-lea al existenţei sale, vorbirilor Literare». Nn-i aşa că neamul românesc din Un­
revista bucovineană începe să se afirme tot mai mult ca garia, după acest triumf al eroului dela «Convorbiri Literare»
o bună îndrumătoare a mişcării literare şi culturale ro­ şi «Sămănătorul», e mântuit. Biată naţie românească, Ia câte
mâneşti din Bucovina. Numerele publicate in semestrul războaie de aceste cu morile de vânt nu ţi-a fost dat să
întâi sunt redactate cu o deosebită îngrijire şi cuprind asişti şi câţi eroi puşcă ’n lună n'a trebuit tu să asculţi
un material literar şi ştiinţific foarte bogat. Preţios e, mai cum se mândresc că te-au scăpat din gura morţii! Se vor
ales, numărul 2, din Februarie, dedicat pictorului bucovi­ vesteji şi laurii «Convorbirilor Literare» de pe fruntea
nean Eugen Maximovici (odrasla unei vechi familii româ­ d-lui Popovici, şi de sigur vei mai avea parte încă de
neşti din Basarabia, cu numele Lueescul), cu articole mulţi eroi de aceştia «buri de gură» şi «iuţi de picior»,
critice asupra activităţii lui artistice şi numeroase repro­ până când îţi va răsări şi ţie steaua norocului şi a dreptăţii.
ducţii după pânzele lui frumoase (cele mai multe motive Bietul dl Tăslăuanu să doarmă ’n pace întru Domnul...
româneşti). Popovici şi pe crucea din ţintirimul visătorilor să-i săpăm
Relevăm şi numărul 0 (Iunie) care cuprinde un studiu versurile lui Schiller: