Page 5 - 1908-14
P. 5

Nrul 14, 1908.             LUCEAFĂRUL                        333

       înnotă  înaintea  ochilor  mei  şi  că  toate  se  zic:  „Ce  fel,  mamă,  nu  eşti  încă  îmbrăcată?"
       învârteau  în  jurul  meu.  îndată  după  concert   Dar  o  expresie  ciudată  pe  faţa  mamei  îmi
       am  plecat  spre  Bonn.  Abia  l-aş  fi  recunoscut.  opreşte  vorba.  Ea  începu  să  se  plimbe  prin
        Numai  ochii  erau  tot  frumoşi  şi  se  ţintiră  casă şi-mi zise:
       asupra mea cu o strălucire subită.  —  Prinţul  României  acum  a  plecat  de-aici.
         „Scumpa  mea!“  strigă  deodată  întinzân-  Mi-a cerut mâna ta.
       du-rni braţele.                     Eu  făcui  o  faţă  decepţionată,  dar  aşa  de
         Nu  voia  să  mănânce  nimic,  sub  cuvânt  că   decepţionată  încât  mama  se  aşteptă  iar  la
       vor  să-l  otrăvească.  Numai  dela  mine  primi   obişnuitul  „nu"  cu  care  răspundeam  tuturor
       niţică  hrană  urmărindu-mi  toate  mişcările.   pretendenţilor;  dar  am  răspuns  numai:  De
       Am  fost  aproape  fericită,  în  durerea  mea  acum?
       cumplită,  de-a  mai  simţi  odată  dragostea   Şi  după  cincisprezece  minute  de  răsgândire:
       lui mare.                         Să vie mamă, acesta e cel bun.
         Apoi  se  stinse.  Iar  eu...  singură  pe  lume   Mama  scrise  câteva  rânduri  D-nei  Schu­
        cu zece copii de hrănit! E greu!  mann  ca  să-i  spuie  că  nu  putem  merge  la
                                         concert fiindcă mă logodesc ...
         N’am  mai  văzut-o  câţiva  ani,  până  la  1869,   După  ce  prinţul  sosise,  am  fost  chemată
       când  mama  mă  luă  la  Colonia  ca  să  asist  şi  eu.  Când  am  deschis  uşa  m’am  oprit  puţin
        la  un  concert  dat  de  Clara  Schumann  şi  de  ca  să  nu  cad.  Apoi  m’am  dus  drept  la  dânsul
       Stockhausen.  Dimineaţa  am  ascultat  repe­  şi  i-am  întins  mâna;  el  a  sărutat-o.  N’a  răfnas
       tiţia  generală;  apoi  ne-am  dus  la  „Flora"  să   decât  un  ceas  şi  jumătate  căci  veneâ  dela
       prânzim.                          Paris  unde  trebuiâ  să  se  întoarcă  chiar  în
         Pe  când  şedeam  la  Flora,  câţiva  domni   seara aceea.
       trecură  pe  dinaintea  noastră,  şi  s’aşezară  la   Cât  a  fost  lângă  mine  şi  mi-a  vorbit  de
       o  masă  în  apropriere.  Când  ne-am  sculat  datoriile,  de  mărimea  misiunii  sale  şi  de
        dela  masă,  domnii  ne  întâmpinară  şi  recu-  greutăţile  ei,  a  fost  bine;  eram  plină  de  în­
       noscurăm  pe  Dl  de  Werner,  pe  care-1  vă­  sufleţire.  Primiam  tot  ce-mi  cereâ.  Preţuind
       zusem  la  Dtisseldorf  la  principele  de  Hohen-   munca  mai  presus  de  toate,  n’aveam  nici
        zollern.  Dânsul  prezintă  mamei  pe  tânărul   odată  destul  de  lucru.  Dar  după  plecarea  lui,
       principe  al  României  şi  pe  reprezentantul   am  avut  o  noapte  grozavă;  o  groază  cum­
       său la Paris, dl Strat.           plită mă cuprinse ...
         Eram  foarte  veselă  de-a  revedeâ  pe  tâ­  El  îmi  dăduse  o  fotografie  în  care  aveâ  o
        nărul  prinţ,  pe  care  îl  întâlnisem  foarte  des  privire  încruntată  şi  la  care  nu  mă  puteam
        la  Berlin,  cu  opt  ani  mai  ’nainte.  Mă  interesă   uită fără spaimă. Mă gândeam:
        mult  prinţul,  ale  cărui  fapte  le  găseam  în­  „Dac’  o  fi  să  mă  privească  tot  aşa,  eu
        drăzneţe  şi  a  cărui  hotărîre  de-a  se  jertfi   mor."  Eram  logodită  de  patru  săptămâni  şi
        pentru  un  popor  tânăr,  îmi  păreâ  cavalerească  nu-l  puteam  ascultă  fără  să  tremur.  Abia  în
        şi nobilă.                       faţa altarului m’am liniştit de tot.
         însfârşit  plecarăm,  fiind  vreme  să  ne  pre­
        gătim  de  concert.  Mă  ’mbrăcai  în  grabă  cu   Şi  n’am  mai  văzut  nici-odată  pe  Clara
        o  rochie  nouă  de  tot  şi  foarte  frumoasă:  o   Schumann.  în  cei  dintâi  zece  ani  am  fost
        fustă  albastră  iar  pe  deasupra  o  rochie  de  foarte  rar  în  casa  părintească;  numai  de  două
        mătase  albă  cu  flori  mici,  decoltată  în  patru   ori.  Dar  i-am  ridicat  în  inima  mea  tăcută
        colţuri.  Mi  se  păreâ  că  nu  mai  văzusem  aşa   un  altar,  în  care  nimeni  n’a  pătruns  şi  i-am
        ceva frumos.                     închinat o admiraţie fără margini.
         Pe  când  mă  ’mbrăcam,  prinţul  României   A  treia  zi  după  nunta  noastră,  aranjase
        se  anunţă  şi  fu  primit.  Eram  aşa  de  nerăb­  fratele  meu  un  concert  frumos.  Dar  Clara  n’a
        dătoare încât îmi încheiasem şi mânuşile.  putut  veni.  Eră  un  quator  din  Colonia  cu
         însfârşit  pleacă!  Intru  în  salon  şi  dau  să  concursul onoratului meu profesor KSnigslow,
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10