Page 9 - 1908-14
P. 9

N'nil 14, 1908.            LUCEAFĂRUL                        337
         Boii  porumbi  se  opintiră  şi  scoaseră  cu
        greutate carul din hleiu.
           Cucoane!  zise  Gavril  cu  tărie.  Dumneata
        apucă  deadreptul  pe  unde-am  venit  noi...
        Eu fac pe drum, şi am o leacă de înconjur...
         Carul  porni,  cu  boii  blânzi  şi  cu  omul  to­
        ropit,  prin  fumul  burniţei.  Boierul,  tăcut,  îşi
        întoarse  calul  şi  apucă  prin  pădure,  prin  ră­
        ceala  pătrunzătoare,  prin  oftările  domoale  ale
        adâncului.  Mergea  în  jos,  gânditor,  şi-şi  sim­
        ţea  mădularele  amorţite.  Ş’aveâ  şi  în  el  ca  o
        nemulţumire  nedesluşită.  Şi  par’că  şi  de  el
        însuşi  şi  de  roibul  care-1  purtă  de  jumătate
        de  zi,  ud  şi  flămând,  îi  eră  milă.  Poate
        s’ar  fi  bucurat  de  focul  din  vatra  Chihaiei,
        dacă n’ar fi avut a veni cel îngenunchiat.
        Ce  are  omul  acela?  se  gândea  boierul.  Nu
        l-am  pălit  aşa  de  rău...  Trebue  să  aibă  de
        mai  nainte  ceva.—-Şi  mergea  la  pas  prin   G. Cireşescu, Bustul iui Eliade Râdulescu.
        pădurea plină de apă...
         De  două  ori  greşi  drumul,  şi  trebui  să  se   Boierul  Costea  simţi  într’o  clipă  foamea  în-
        întoarcă  înnapoi.  Acu  iar  începea  să  se  mânie.   călzindu-i  coşul,  şi  gura  i  se  uncropi.—  Apoi
        Dar  când  ajunse  într’un  târziu  la  casa  Chi­  îşi  plecă  ochii.  Lângă  latura  cealaltă  a  ve­
        haiei,  îndârjirea-i  căzu:  carul  stă  gol  în  mij­  trei,  omul  bolnav  deschisese  ochii  mari, sălba­
        locul  ogrăzii  şi  boii  mestecau  o  leacă  de   tici, turburi. Gemii deodată, fioros:
        iarbă la adăpost, supt un şopron.    Bade Gavrile... bade Gavrile ...
         Intră  în  tindă.  îndată  simţi  blândeţa  focului.   Ce vrei? întrebă blând, apropiindu-se,
        Dar  lângă  vatră,  jos,  stă  slab  şi  sfârşit,  plin   Chihaia.
        de noroi, hoţul de lemne.            Bade Gavrile, să-mi dai o lumânare...
           L-am  adus!  zise  încet,  c’o privire ciudată,   Stăpânul simţi o înfiorare: omul îşi aşteptă
        Chihaia  Gavril.  Tare-i  slab...  A  mai  avutei   ceasul morţii! Şi dintr’odată o simţire neo­
        un  val...  Ş’a  opintit  azi  tare  greu  pe  lângă  bişnuită îşi făcu loc în sufletul lui: o adiere de
        boi... Poftiţi, cucoane în casa ast’ mare...  milă pentru cel ce se stângea. Şi cuvinte par’că
         Boierul intră în odaia mai curată. Din umbră   i se ridicau în întrebări, pe buze.— Chihaia
        ieşi  deodată  nevasta  lui  Gavril,  nedesluşită,  aduse o lumânărică de ceară. Boierul îl priveâ
       apucă  mâna  stăpânului  şi  o  sărută.  Apoi  se  cum se mişcă, solemn, nepăsător par’că, c’o
       dădîi la o parte, cu braţele încrucişate pe piept.  încreţitură în frunte, deasupra nasului, pe
           Da băeţii unde ţi-s?          când în el se iezea neliniştea.
           îs  la  treabă,  cucoane,  răspunse  Gavril...   Omul  privi  lumânărică  şi  o  puse  alăturea,
       îs stoleri...                     pe pământ. Apoi se întinse drept, pe spate.
         Umbra  odăii  eră  rece  şi  mohorîtă.  Boierul   Deodată boierul vorbi:
       simţea  în  nări  un  miros  ascuţit  de  aer  închis,   —  Bine, omule, dar ce-ai avut?
       de  pulbere  şi  de  rachiu.  îşi  lepădă  mantaua   —  L-au  pălit  cu  ciomegele  nişte  oameni...
       grea şi trecu în tindă, spre focul din vatră.  mi-a  spus...  rosti  Chihaia...  S’au  luat  dela
           Te  pătrunde  la  ciolan  umezeala...  zise  nişte  pământ...  L-au  bătutîn  spate  şi  ’n  piept...
       el  frecându-şi  mânile  şi  întinzându-le  spre   Coşul lui e numai vânătăi...
       flăcări.                            Boierul  îşi  întoarse  privirea  spre  bolnav;
           Da,  aşa-i  pe  ploae...  vorbi  Chihaia  pri­  îi  întâlni  ochiul  mare,  dureros,  şi  dintr’odată
       vind  în  pământ.  Apoi  adăogă  îndată:  Am  tăiat  îşi  aminti  de  lovitura  boambei  de  plumb.  îşi
       o găină... s’o facă nevasta c’o leacă de borş...  întoarse capul. întrebă încet, stânjenit;
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14