Page 10 - 1908-15
P. 10
362 LUCEAFĂRUL Nrul 15. 1908
d e a u r c u c o r o a n ă p c n t r u m e r i te (das carieră, la catedra de filozofie în gimnaziul
goldene Verdienstkreuz mit der Krone.') academiei. 1 )
Crucea s’a primit. Dar de astădată nu s’a Ceru deci în 16 Noemvrie voie dela Bach,
auzit cuvântul periculos, ca la discipolul său ministru de interne, să poată primi, ca ce
de odinioară, Alexandru Papiu Ilarian, care din tăţean austriac, catedra oferită în Moldova,
asemenea prilegiu de înaltă distincţie, spunea, pe care, cu ştire împărătească, o primi la
cu ne ’nfricare, adevăruri cari dureau... 21 Decemvrie. 2 ) Prevăzut şi cu această scri
* soare, la 24 Decemvrie 1854 pleacă, peste
Bărnuţiu, văzând că reacţiunea triumfă în Lemberg şi Cernăuţi, la Iaşi şi în Ianuarie 1855
toate părţile, se hotărî să studieze mai de începe lecţiile sale de filozofie.
parte drepturile. Cu acest gând, încă în se La catedra sa nouă Bărnuţiu începe o muncă
mestrul de iarnă al anului şcol. 1850 51, entuziastă şi cinstită, care s’a cheltuit cu
ascultă mai multe prelegeri iuridice la Uni demnitate şi cu folos pentru înflorirea şcoalei
versitatea din Viena, iar la 5 Maiu 1851 se şi pentru lăţirea culturei intelectuale şi mo
înscrie la facultatea de drept, ca ascultător rale, fără de care nu se putea o regenerare
ordinar. Dar în Viena, de unde prefectul tot a învăţământului.
mereu îl îndrumă afară, n’a stat decât trei Erudiţia sa vastă, priceperea adâncă şi
semestre. râvna de muncă deja la început îl face cu
La 11 Octomvrie 1852 îl vedem în drum noscut: în acelaş an fu numit locţiitor de
spre Italia, spre care se îndreptau în aceeaş inspector al şcoalelor, în locul lui Laurian,
vreme, şi dela aceeaş universitate, încă doi trimis, în cauza Principatelor, la Conferinţa
tribuni Alexandru Papiu Ilarian şi Iosif Hodoş. din Viena, iar după spargerea conferinţei în
Toţi trei plecau să-şi inântue studiile, dar sărcinat cu altă misiune, de a vizită şcoalele
mai de renume din Germania.
nici unul din ei nu plecă mânat de „dorul
ne ’nvins pentru aceea ţară, din carea ştiau Ca locţiitor de inspector, Bărnuţiu lucră
ei că naţiunea română îşi are cartea sa de din răsputeri pentru ridicarea facultăţii filo
Babtism, cunoscută lumei întregi cu numele zofice şi juridice, care la stăruinţele sale s’a
de columna lui Traian“, cum credeâ George şi deschis încă în cursul anului 1855: la cea
Bariţiu, 2 ) ci pentru alte cuvinte, că în Viena dintâi primi catedra de filozofie, iar la cea
nu se mai aflau în deplină siguranţă. de a doua catedra dreptului natural politic
în 18 Octomvrie soseşte în Pavia, unde şi privat. 3 ).
după o groază de neplăceri, pe care singur Mai târziu i se propune definitiv inspecto
ni le spune în memoriile sale netipărite, în ratul şcoalelor, 4 ) dar el nu l-a primit: modest
sfârşit prin luna Noemvrie ajunge să se în şi mulţumit cu cariera profesorală, rămase
scrie la universitate. Aci petrece până în şi pe mai departe în situaţia veche, cu care
Iunie 1854. în 5 a lunei acesteia face al pa- s’a împrietinit, şi pe care nu mai voia s’o
trălea, şi cel din urmă riguros, în 6 se pro schimbe cu nici o altă slujbă.
movează la rangul de doctor în drept, iar La 1862 abzice dela gimnaziul academic şi
în 7 pleacă spre casă. rămâne numai la catedrele dela facultate, 3 )
După o călătorie de şasă zile, la 13 Iunie, ca astfel cu atât mai liber şi mai intensiv
se află deja în Viena, unde eră pregătită calea să se poată consacră studiilor sale de filo
zofie şi de drept.
să i se dea o slujbă austriacă, precum apare
evident din o scrisoare ce-i venea dela se
cretarul ministerial Heufler. 3 ). Dar el preferi ') Scrisoarea Depart. Instr. Publ. de dto 10 Sept.
să treacă în Moldova, unde la propunerea 1854 Sec{. 1. Nr. 5574.
s ) Scrisoarea Ministeriului de interne de dto 1 Dec.
lui Laurian, i se deschidea o frumoasă
1&54, nr. 13536.
s ) Prefaţa dela Dreptul public al Românilor,
') „Wiener Zeitung" Nr. 228 de 24 Sept. 1850. pag. XXV.
a ) Cf. „Observatorul" din 1880, Nr. 97, pag. 390. ‘) Ibidem, pag. XXV.
*) Cf. „Amicul Familiei" din 1890, Nr. 2 pag. 24. s ) Ibidem, pag. XXV.