Page 20 - 1908-15

LUCEAFĂRUL N iul 15,1908.

Compozitorul Tudor cav. de Flondor.

Numărul de tot restrâns al compozitorilor noştri Şi într’o necontenită activitate, mereu chinuit de
naţionali s’a mai împuţinat cu unul. A dispărut Tudor câte un motiv popular auzit în liniştea unei nopţi de
cav. de Flondor şi odată cu el un şirag întreg de vară, buciumat de sus, de pe coasta unui munte, de
speranţe ce le împleteam pentru muzica noastră. un cioban, Flondor îşi întruchipa mereu noi frum­
Căci Flondor însemnează, in desvoltarea muzicei cu seţi, învăluindu-le în lumina desăvârşitului, în opere
caracter românesc, unul din cei mai puternici paşi de artă.
spre ridicarea melodiei populare la rangul compozi­ Viaţa de parlamentar, ca membru al dietei Buco­
ţiei artistice. vinei, nu-1 puteâ stăpâni atât de mult încât să lase
Bucovinean de origine, născut şi crescut în cuibul muzica pe planul al doilea. Şi astfel cu obsesiunea
Voevozilor noştri şi al amintirilor străvechi, legănat unei îndeletniciri dragi, spre care îţi simţi sufletul
mereu de aceste amintiri şi mereu înconjurat de far- pornit, Flondor se refugia în muzică.
mecile „veselei grădini", Flondor şi-a simţit de tim­ în acordurile înseninătoare ale melodiilor populare
puriu sufletul cotropit de tot parfumul cântecului ro­ el îşi găsea izvorul nesecat de inspiraţie şi de poto­
mânesc. lire sufletească.
Oare desgrădinata „Dulce Bucovină" să nu aibă o Aşa, aproape dintr’odată, cu foarte scurte popasuri,
înrâurire fatală asupra muzican­ a scris şi muzica lui „Moş Cio­
ţilor ce se nasc sub cerul ei? Nu cârlan", admirabila lui operetă.
tot vraja cântecului ci dureros a Şi după succesele câştigate în
înfiorat şi pe Ciprian Porumbescu? Ardeal, Flondor a venit şi la Bucu­
Menită a fost, se vede, grădina reşti să-şi conducă compoziţia.
lui Ştefan Vodă să ne trimită rând După fiorii ce ne-au cutremurat
pe rând întâile semne ale ridicării la „Arenele Romane", în timpul
cântecelor ei spre culmile senine acelor măreţe sărbători ale cânte­
ale desăvârşirei. cului nostru, după ce au dispărut
Şi, ca şi întâile semne ale corurile de prin toate ţinuturile ro­
primăverii, ca două fiori ce nu mâneşti cu comoara lor de cântece,
pot îndură arşiţa vieţii, cei doi după atâtea vise abia încropite
compozitori ai noştri s’au stins şi repede pierdute, spre toamnă
de timpuriu. a sosit şi „Reuniunea de cân­
Ciprian a murit înainte de a tări din Sibiiu", dând două con­
împlini treizeci de ani, Flondor se certe la Ateneu şi cântând cinci
stinge şi el, de o boală de inimă, la seri d’arândul opereta lui Flondor.
patruzeci. Eră în seara întâiei reprezen­
înclinaţiile cătră compoziţie le-a taţii. Sala Teatrului Naţional se
arătat Flondor de timpuriu, din umplea cu ’ncetul. Aşteptam cu
anii şcoalei. Cu o educaţie muzi­ nerăbdare ridicarea cortinei, căci
cală îngrijit făcută în casa părin­ mi se păreâ un adevărat eveniment
tească, şi apoi desăvârşindu-şi mij­ muzical reprezentarea lui „Moş
loacele de realizare technică prin Ciocârlan".
studii făcute în Viena, încă de tânăr Flondor a dat în sfârşit, se face întunerec în sală, suflcrul intră
la lumină admirabile semne ale unei activităţi rodnice. în cuşcă, toate privirile sunt aţintite spre pupitrele
Aşa a dat la lumină, una câte una, frumoasele ro­ luminate ale orchestrei şi instrumentele sunt acordate
manţe cunoscute în toate ţinuturile româneşti: „Viore­ cu înverşunare. Deodată încetează acordarea şi în li­
lele", „Visurile", „Luna doarme", „Trai vânătoresc", „Lă­ niştea ce acoperise orchestra, cineva înaintează înce-
crămioare", „Cântec haiducesc", „Din depărtare" ş. a. tinel, şovăind, spre pupitru din mijloc.
Cine n’a cunoscut farmecul acestor cântece ce ne-au Bagheta se ridică şi primele fraze ale uverturei
legănat copilăria! Câte vise şi nopţi de dragoste n’a umplu sala de nu ştiu ce duioşie vagă, ca aceea a
inspirat duioasa „Luna doarme"! unui cântec iubit şi uitat de mult. Apoi avântul orche­
Din această periodă premergătoare a activităţii strei se măreşte, bagheta se mişcă în tactul unei hore,
lui de artist, Flondor a trecut curând la alcătuirea pe care mâna stângă a conducătorului, o modelează
muzicei mai multor vodeviluri şi operete de Alexandri. cu gesturi rafinate, abia ridicate cu vârfurile degetelor.
A compus muzica pentru „Cinel-Cinel", „Rusaliile", Şi aşa, ca un fior de frumseţe rară, a trecut în­
„Florin şi Florica", „Doi ţărani şi cinci cârlani", „Nunta treaga uvertură. Toată sala în picioare era un singur
ţărănească" şi altele. „bravo' 1 , un singur cutremur de fericire cum arareori
Atâtea şi atâtea frumseţi brodate pe motive româ­ se poate închipui la noi.
neşti în jurul unor subiecte curat româneşti. în mijlocul aclamărilor s’a făcut lumină câteva clipe