Page 21 - 1908-15

Nrnl 15. 1908. LUCEAFĂRUL
şi l-am văzut pe conducător, autorul însuşi pe care căriri de tristeţă ce îţi umplu sufletul de o neînţeleasă
nu-1 cunoşteam încă. dragoste pentru tot ce e al neamului tău.
O faţă palidă luminată de ochi negri fosforescenţi, Caracterul acesta curat românesc al lucrărilor lui
un zimbet de fericire abia încolţit pe buze, nişte plete Flondor, dă la iveală într’o minunată măsură concepţia
scurte negre ce încadrau o frunte de visător. despre arta românească, pe care şi-o făcuse el.
Şi apoi după liniştirea sălii, „Moş Ciocârlan" a fost Spunea că nici nu-şi închipuie o fericire mai mare
cântat în întregime, cu succesul acela neuitat pe care ca aceea ce o simţi la auzul unui cântec bătrânesc
l-au avut, odată cu compozitorul, vrednicii cântăreţi sau a vre-unei doine singuratice.
şi cântăreţe ale „Reuniunei". Eră un îndrăgostit de cântecul românesc şi ori unde
A fost dela ’nceput până la sfârşit o sărbătorire a găsea ceva, vre-un motiv nou, necunoscut, şi-l notă
cântecului nostru, atât de bine împletit în compoziţia repede şi umbla stăpânit de el multă - vreme.
lui Flondor. De aceea prin compoziţiile lui trece fiorul acela
După ce 1-ain cunoscut apoi, compozitorul, bolnav, ce a mişcat până la entusiasmul ne mai pomenit, un
mereu chinuit de suferinţa lui, mi-a spus pe îndelete, public pretenţios; de aceea în fiecare pagină de-a lui
însuflcţindu-se câte odată, cât de mult dorea el să Flondor, dai peste un sâmbure de lumină cc-ţi scaldă
vie la Bucureşti, să-şi vadă visul cu ochii, cântându-i-se sufletul în fericire!
compoziţia in „Metropola românismului*. Flondor avea de gând să mai vie la Bucureşti spre
După o altă reprezentaţie, într’o noapte ploioasă, a-şi montă cu o trupă locală o altă lucrare „în
împreună cu cumpozitorul şi cu D-na Flondor ascultam noaptea S-tului Gheorghe" la care lucră mai de mult
pe violonistul Ciolac cu banda lui. şi poate chiar „Pescarul Dunării", ultima lucrare.
Nu se mai aflau în tot localul decât nişte cheflii Şi în noua lucrare el puneâ mari speranţe, ziceă
cari fredonau, odată cu orchestranţii, o mulţime de că acolo are tot ce a putut el închegă mai bun şi că
romanţe vechi româneşti. Şi în şiragul acela de cân- ar vreâ s’o vadă reprezentată cât mai de grabă la
ţece vechi banda lui Ciolac începu să cânte încetişor, Bucureşti.
ca într’o şoaptă de vis, „luna doarme amoroasă peste N’a avut parte însă, compozitorul nostru dispărut,
dealuri şi câmpii". să-şi vadă şi acest vis împlinit. Compoziţia lui cred
Flondor a aruncat ţigarta şi a rămas ou privirile că va aveâ însă o soartă bună, împreună cu toate lucră­
ţintite în noapte, căutând par’că să desluşească cine ştie rile lui, cari trebuesc date, rând pe rând, la lumină.
ce arătare, ce vis din tinereţe. Şi se vor găsi oameni cari să aibă toată dragostea
E rară bucuria sufletească ce a simţit-o atunci trebuincioasă pentru opera lui, spre a alege din ea
Flondor, auzindu-şi vechea romanţă cântată cu focul toate frumscţilc, ce se mai găsesc în manuscrise,
acela, cu dragostea pentru cântece, pe care nu o ca­ spre a nu se pierde nimic.
pătă decât lucrările ce cuceresc mulţimea. Iar sufletul duios al Iu Flondor va pluti neîncetat
Şi muzica lui Flondor, mai toată, e de aceea ce prin toate părţile româneşti odată cu romanţele şi
robeşte sufletele şi înalţă, pentrucă în compoziţiile lui cântecele lui ca şi cu compoziţiile lui mai complicate
simple şi mult stăpânite de frumseţea aleasă a moti­ din ultima perioadă a activităţii.
velor populare, sunt topite stări sufleteşti gingaşe, li­ B. Ltiutarul.

C r o n i c ă .
Examenele Conservai urni ni din Bucureşti. Conserva­ Mozart şi Haydn—, temeiul lor însăşi, e pentru apro­
torul nostru de muzică e într’o adevărată epocă de pierea cât mai mult, a elevilor, de frumseţile clasice,
înflorire, de câtva timp. De unde mai înainte o lânce- şi apoi, acele frumseţi find bine adâncite, publicul
zire, prevestitoare de rele, cuprinsese întâia instituţie însuşi le va înţelege mai bine şi le va gustă mai des.
muzicală a ţării, astăzi, mulţămită energiei dlui D. Deci, o parte curat materială vine în ajutorul insti­
Popovici-Bayreuth, directorul „Conservatorului", acest tuţiei pe urma avântului clasei de orchestră.
aşezământ a început să-şi împlinească menirea întru Afară de aceasta, clasele de cânt, cinci la număr,
răspândirea culturii muzicale. încep să ne dea speranţe pentru întemeierea unei
Şi publicul iubitor de muzică se interesează în deo­ opere naţionale. Şi în deosebi, clasa dlui Popovici
sebi de ceeace se face la Conservator. Mai ales că e menită să se transforme într’o adevărată clasă de
de vre-o trei ani s’a înjghebat definitiv orchestra Con­ operă prin mersul ei înfloritor de patru ani, de când
servatorului, alcătuită numai din elevi şi cele două a fost întemeiată.
producţii de orchestră din timpul anului, atrag lume Ne vom puteâ astfel păstră mai bine cântăreţii şi
multă. cântăreţele de carieră, care vor scăpă de momirile
Rostul acestor producţii — în cari muzica clasică are şcolilor negustoreşti din Italia. Iar diletanţii şi dile­
un rol precumpânitor-simfonic de Beethoven, Schubert, tantele vor continuă cu aceeaşi regularitate să absoalve