Page 4 - 1908-15
P. 4

356                        LUCEAFĂRUL                  Nrnl 15, 1908.
            dor  Pop  de  Ujfalu  (1782—1835),  care  iarăşi   ani  în  urmă  să  simte  iarăşi  lipsa  lui  în  ad­
            se  numără  între  cei  mai  mari  dascăli  ai  noştri.   ministraţia  bisericei.  Fu  chemat  din  nou  la
            Dela  1804  când  se  re’ntoarse  din  Viena,   alte  slujbe  grele  şi  cinstite:  în  1834  fii  ales
            unde-şi  făcu  studiile  teologice,  şi  până  la   notar  consistorial  şi  capitular 1 )  şi  deodată  fu
            1834,  când  a  înaintat  la  rangul  de  prepozit,  îşi   distins şi cu rangul de asesor consistorial-)•
            urmă  ne’ntrerupt  cursurile  savante  la  aceeaş   Funcţiunile  nouă  în  care  să  ’nălţâ,  toate
            catedră.  în  aceeaş  vreme  el  desfăşură  şi  pe   îi  aduceau  bun  prilegiu  de  a-şi  înmulţi  cu­
            terenul  literaro  activitate  spornică,  precum  se   noştinţele,  de  a  culege  informaţii  din  actele
            vede  din  seria  scrierilor  sale  păstrate,  cari  însă,   oficiale,  ce-i  treceau  pin  mâni,  şi  de  a  cu­
            afară  de  T r i s t a   p r e d i c ă   la  înmormântarea   noaşte  de  aproape  starea  bisericei  şi  a  în-
            Episcopului  Bob  (Blaj  1830)  şi  P s a l t i r e a    tregei dieceze.
            s a u   c a r t e a  p s a l  m i 1 o r (Blaj 1835), spre   Experienţele  câştigate  aici,  la  1837,  se  îm­
            marea  pagubă  a  literaturei  noastre  bisericeşti,   bogăţesc  cu  altele  nouă;  în  anul  acesta  Epis­
            au rămas netipărite.              copul  îl  luă  ca  secretar,  la  dieta  din  Sibiiir).
             Teologia  morală  şi  pastorală  o  propunea   Din  cele  petrecute  în  această  dietă  săracă
            canonicul  Gavrilă  Stoica  (1772  1836),  teolog   în  rezultate,  el  învăţă  a  cunoaşte  relaţiunile
            de  Pojon;  istoria  bisericească  o  ascultă  dela   politice  ale  ţării,  dar  mai  cu  seamă  a  putut
            Ioan  Lemenyi  (1780  1861),  care  nu  peste   să  se  convingă  de  primejdia  cea  mare  ce
            mult  aveâ  să  ajungă  la  cea  mai  înaltă  treaptă   ameninţă  limba  românească,  căci  deja  în
            bisericească,  în  scaunul  de  Vlădică;  şi  în   dieta  aceasta  s’au  manifestat  încercările  de
            sfârşit  din  dreptul  canonic  urmă  învăţăturile   a  sugrumă  limbile  din  patrie.  La  deosebite
            fostului  său  profesor  de  filozofie,  Baziliu  Raţiu,   ocazii  s’a  discutat  chestiunea  limbei  maghiare,
            care şi el ascultase la universitatea din Viena.  cu  scop  de  a  înlocui  prin  ea,  în  toate  afa­
             Iată  dela  cine  primeâ  Bărnuţiu  învăţăturile   cerile  publice,  pe  cea  latină,  şi  discuţiunile
            sale  temeinice.  Erau  toţi  oameni  cu  renume,   erau  pregătirea  legei  dela  1842,  în  care  se
            cari  ştiau  şi  voiau  să  răspândească  lumină   decretă moartea limbei române.
            în  cariera  lor  de  dascăli.  Erau  dascăli  cu  în­  Aici  se  zămisliră  principiile  şi  convingerile
            demnuri  bune  pentru  tinerimea  ce  o  povă-   politice de mai târziu ale lui Bărnuţiu.
            ţuiau,  şi  mai  ales  pentru  Bărnuţiu,  care  aci   Răstimpul  de  cinci  ani,  cu  munca  lor  chel­
            primi  baza  erudiţiei  sale  de  mai  târziu.  în­  tuită  în  slujba  Conzistorului,  a  fost  hotărîtoare
            demnurile  dascălilor  se  înfrăţiră  cu  talentul   pentru  Bărnuţiu,  şi  dacă  rămâneâ  şi  mai  de­
            şi  sârguinţa  sa,  ca  să-l  facă  cel  dintâiu,  şi   parte  în  cariera  aceasta,  ar  fi  ajuns  departe,
            să-l  pună  în  fruntea  tovarăşilor  de  învăţătură.   poate  la  cea  mai  înaltă  treaptă  hierarchică.
                           *                 Dar  soartea  îl  chemă  spre  alte  idealuri,  pe
             După  părăsirea  seminarului,  Bărnuţiu  por­  cari nu le puteâ găsi în sânul consistorului.
            neşte  munca  sa  îmbelşugată,  care  n’a  încetat   De  aceea,  lai839,  nu  din  cauzaunorneplăceri,
            a  se  desfăşură,  plină  de  roade,  pe  toate  te-   cum reiese din „notiţa biografică” pusă în frun­
            renele, până aproape de sfârşitul vieţii.  tea D  r e p t u l u i   p u b l i c   a l   R  o m  â n i l o r ' )
             Să-l vedem mai întâiu în serviciul bisericei.  ci  din  îndemnul  inimei  sale  şi  din  zelul  de  a
             Deja  la  4  Noemvrie  1829  i  se  oferise  la   contribui  şi  dânsul  la  înaintarea  intelectuală
            gimnaziu  catedra  gramaticei  superioare,  adecă   şi  morală  a  neamului,  prin  şcoală,  se  re’n-
            a  sintaxei 1 ),  dar  se  vede  că  nu  peste  mult   toarce  iarăşi  la  catedra  avută").  La  plecare
            situaţia  s’a  schimbat,  şi  el  trece  la  slujba  de   capitlulîl  numi  om  c r e d i n c i o s   o f i c i u l u i
            archivar consistorial.           s ă u ,   î n   c e l   m  a i   d e s ă v â r ş i t   s e n s   a l
             Hărnicia  cheltuită  aci  reiasă  limpede  din
                                               ')  Cf.  „Prot.  Capit."  Nr.  68,  pag.  142;  „Prot.  Consist."
            faptul,  că  abia  trecuse  anul,  şi  mai  marii  săi
                                             Nr. 208 din 1834.
            îl  aflară  vrednic  de  a-1  înaintâ  la  una  din   2 )  Cf.  „Schematismus  Dioeceseos  Fogarasiensis,  pe
            cele  mai  importante  catedre  de  atunci,  la  ca­  an. 1835, pag. 5.
            tedra filozofiei în liceul cel nou, iar la patru  3 )  Bariţ in „Observatorul" din 1880 Nr. 47, pag. 186.
                                               4 )  Pag. X.
             ') Cf. „Protocolum Episcopale" Nr. 804 din 1829.  6 ) „Prot Capit." Nr. 88, pag. 155.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9