Page 6 - 1908-15

358 LUCEAFĂRUL Nrul 15, 1908.

că au fost după toată etimologia cuvântului nonic, de asemenea în româneşte, având şi
şi înţelesul, numai roaba teologiei; da nu el aceeaşi ţintă.
roabă, ce merge cu lumina aprinsă înaintea Iar Ioan Rusu propagă spiritul şi simţirea
doamnă-sa, că atunci tot ar mai fi ceva, ci românească, dela catedra sa de istorie şi geo­
roabă care poartă şlepu dindărăpt". 1 ) grafie. Tinerilor setoşi de învăţături nouă,
Ajung aceste cuvinte ale sale, ca să vedem el le propuneâ istoria universală, dar ea cu-
ideile nouă, cu cari intră acum de a doua prindeâ în sine şi altă istorie, istoria neamului
oară în catedra sa de dascăl. „Nu eră menit său obidit.') Şi învăţăturile saleglăsuiau astfel,
zice dl lorga — să fie un scriitor sau un încât inspirau îngrijiri serioase celor de!a gu­
ziarist, că învăţământul în forma lui cea mai vern, care nici nu întârziâ să facă atent pe
înaltă eră menirea lui; pe principii eterne el episcopul Lemenyi la această împrejurare, şi
voia să razime o nouă concepţie a datoriei să ceară, ca istoria universală să nu mai fie
neamului său faţă de sine însuşi şi de ome­ studiu obligat în liceu, deoarece prin acest
nire, şi ajunse astfel la filozofia dreptului, la studiu se agită sentimente nouă în tinerime. 2 )
dreptul constituţional, la teorii proprii cu pri­ In sfârşit Bărnuţiu veneâ cu filozofia, şi cu
vire la viaţa politică a neamului".') excursiunile cefăceâ din dreptul firii şi dreptul
Alexandru Papiu Ilarian a zis, cu tot dreptul, constituţional, el deşteptă sentimente amorţite
că nu învăţătura ci spiritul lipsea în şcoalele şi umpleâ sufletele tineretului cu văpaia en­
din Blaj până pe vremea lui Bărnuţiu.’) tuziasmului naţional. Cu prelegerile sale el
Elementul acesta dătător de viaţă în desvol- prindeâ şi produceâ o revoluţie a spiritelor,
tarea firească a oricărui popor căută Bărnuţiu, învăţăturile sale răsunau în glas de Arhangel.
să-l trezească şi întărească în sufletele tine­ Din catedra sa se desprind idei liberale, în­
rilor români, ce să îngrămădeau, din toate văţături nouă şi neobicinuite până atunci în
părţile ţării, la şcoalele din Blaj. şcoalele Blajului. Traduce pe Krug, s ) filozoful
Şi în opera sa măreaţă, ce se desfăşură vremii, în româneşte, ca şi Cipariu, şi-l în­
zi de zi în proporţii uriaşe, el, pe lângă ştiinţa soţeşte cu explicările de lipsă, cari, izvorîte
sa vastă şi tăria sufletească, se răzimâ şi pe dintr’o inimă înflăcărată, spuneau de drepturi
conlucrarea şi entuziasmul tovarăşilor săi de mari, sfinte, cari le dă firea şi Dumnezeirea
muncă, cari toţi veniau din răsputeri să răs­ fiecărui om şi popor.
pândească aceleaşi idei, să colaboreze la Şi însufleţindu-se dascălul, însufleţeâ de­
acelaş ideal sfânt, ce cuprinsese lumea ro­ odată şi pe cei ce-1 ascultau, tinerimea căută
mânească. la el ca la un om din alte vremuri, sorbind
Cipariu deschideâ cartea limbei româneşti, cu sete prelegerile sale şi ascultând cu lacrimi
şi demonstrând originea şi frumseţele ei, în­ în ochi lucruri, cari li se spuneau pentru
demnă pe toţi cu scrisul şi cu puterea graiului întâiaoară aşa de convingător şi într’o limbă
viu, să-şi cultive limba strămoşească. atât de elocventă.
Nicolae Marcu şi Ioan Cristocianu cercau Dar acest dascăl filozof, care în câţiva ani
să arete în cursurile lor româneşti, într’o vreme, a prefăcut din catedră spiritele tinerime:, îm­
când aceasta nici Ungurii n’o făceau, că şi prăştiind lumină în calea ei, şi învăţându-o
cele mai grele şi mai abstracte sisteme de să cunoască, pe baza adevăratelor principii
ştiinţe, ca fizica şi matematica, încă să pot filozofice, drepturile naturale şi indescriptibile
predă în limba naţională. ale omului şi ale individualităţii naţionale, -
La teologie Demetriu Boer (1812—1871) nu putu să rămână mult în situaţia de acum.
propuneâ istoria bisericească şi dreptul ca- Amestecat şi el în procesul urzit contra
episcopului Lemenyi, la 7 Martie 1845, fit
’) Publ. de G. Bogdan-Duică în „Tribuna Poporului",
an VII. Nr. 43 din 18 Martie 1903. ’) Cf. „Papiu Ilarian", op. cit. Torn. I, pag. 230.
! ) „Istoria literaturei româneşti îh veacul al XIX-lea“. 8 ) Cf. „Papiu Ilarian", tot acolo, pag. 232.
Bucureşti 1907, voi. I, pag. 301. 3 ) Cf. Despre traducătorii români ai lui Krug, G.
3 ) „Istoria Românilor din Dacia superioară". Viena Bogdan-Duică, „Cantianii români" în „Săntănă-
1851, tom. I, pag. 228. torul" de pe 1904. Nr. 6.