Page 13 - 1908-16

Nrul 16. 1908. LUCEAFĂRUL 389
noastră vie icoana unei splen­
dori, pe care abia o întrezărim
astăzi în prea necumpătatul,
pomposul lux al domurilor ca­
tolice din Roma, printre care
cea mai tipică e C h i e s a d i
G e s f i , biserica de frunte a
Jesuiţilor.
O concepţie arhitectonică cu
astfel de fast şi cu astfel de
proporţii n’a fost realizată pe
timpul Elinilor. între „Gimna­
ziile" acestora, relativ modeste
şi restrânse, şi termele imperiale
nici nu putea fi vorba de compa­
raţie. Dar nici astăzi nu există
ceva asemănător. Aici, înainte
de toate, lucrau vistieriile îm­ Ruine dela Termele lui Diocleţian.
părăteşti care aveau la îndemână
averile lumii, şi al doilea meşteşugul în arta Dar la această culme nu s’a ajuns decât
de-a clădi, care se află mereu în propăşire; o încetul cu încetul. Termele lui Agrippa, ca
înlesnire mare a adus acestui meşteşug cu bogăţie şi dimensiune, aveau desigur puţină
deosebire zidăria de cărămidă umplută cu asemănare cu cele ale lui Caracalla. Orbitorul
beton, pecât de temeinică pe atât de uşoară fast oriental începe mai târziu, sub Neron. O
şi ieftină; numai aşa s’a putut desăvârşi acel ştim cu deosebire din cuvintele cu care pro­
neîntrecut, fălos sistem de bolţi şi de arcade, fesorul acestui împărat, moralistul Seneca, îşi
în care stă cea mai înaltă glorie a arhitec­ rosteşte revolta împotriva risipei ce se făcea
turii romane. în această privinţă: „Se socoteşte ca ceva
de rând, zise el, dacă în pereţi nu strălucesc
oglinzi scumpe, dacă marmura din Alexan­
dria nu alternează cu stucatura la modă, dacă
frescurile atât de trudnic lucrate nu încing
pereţii cu tot felul de culori, dacă bolta nu
se ascunde în dosul sticlei, dacă basenurile
nu se îngrădesc cu marmură din Tasos care
înainte se găsea rareori pe ici pe colo prin
temple, dacă ţeava, din care curge apa, nu
e de argint. Apoi băile liberţilor! Ce mulţime
de statui, de coloane care n’au nimic de
proptit, ci stau acolo aşezate ca podoabă de
lux! Ce grămadă de apă, care cade cu sgo-
mot peste trepte ! Suntem atât de blazaţi, încât
nu mai vrem decât să umblăm pe podele de
nestimate. Acum unei băi îi zice peşteră, de
nu-i aşa întocmită ca soarele să intre ziua
întreagă pe ferestrele largi, şi dacă, din pu­
tină privind, nu ne dă o vedere asupra ţării
şi mării!"
După toate acestea uşor ne închipuim cu
ce pompă şi rafinerie a fost împreunată con­
Termele lui Caracalla. Mozaic din palestră
(specimen de arta decadenţei). struirea băilor dela Neron încoace.