Page 15 - 1908-16

Nrul 16, 1908. LUCEA FĂ RUT. 391

Din literatura străina.
S y n n o v e S o l b a k k e n Eu nu ’nţeleg de ce ţi-ar fi ţie drag să
fi acolo?
de Bjornstjerne Bjornson.
Nici eu nu prea ştiu ; poate pentru joc.
Capitolul IV.
Synnove nu răspunse.
Păşunile granlidenilor erau aşezate într’un Tu n’ai jucat nici odată, Synnove?
loc frumos, de unde cuprindeai cu privirea Nu.
întreg ţinutul. în fund se zărea Solbakken, îm­ Crezi că e păcat să joci?
presurată de dumbrava împestriţată; apoi cele­ - Ştiu şi eu?
lalte curţi, toate încununate de copaci. Live­ Ingrid îşi aduse aminte, că Haugianii sunt
zile verzi, cu casele la mijloc, păreau nişte opriţi de la joc şi tăcu. După un timp începu
oaze liniştite, par’că smulse cu puterea din iar vorba :
întinderea codrului sălbatic. Jucător mai bun ca Torbjorn n’atn văzut
Patrusprezece curţi puteai numără de sus de când sunt.
de pe păşunile granlidenilor. Synnbve se codi puţin, apoi zise:
Din gospodăria Granliden nu se zărea însă Da. Am auzit că joacă bine.
decât coperişul şi şi acesta numai de pe Ar trebui să-l vezi odată jucând, zise
culmile cele mai înalte. Fetele şedeau bucuros Ingrid cu mândrie şi se uită la SynnOve. Ea
acolo, povestind şi privind cum se ’nălţă răspunse repede:
fumul din hornuri. Nu n’aş vrea să-l văd.
Acum fierbe mama de amiazi, zicea In- Ingrid tăcu, cam încurcată. Synnove s’aplecă
grid, azi face carne afumată şi slănină. pe împletitură şi ’ncepiî să numere ochiurile.
I-auzi!... acum chiarnă bărbaţii la masă Dar, dintr’odată, lăsă lucru în poală, ridică
zicea SynnOve; - parc’aş vrea să ştiu, unde fruntea şi zise:
lucrează astăzi. De mult nu m am simţit aşa voioasă
Şi ochii ei urmăreau fumul ce se ’nălţă şi cu inima uşoară.
pripit în văzduhul senin şi plin de soare şi De ce? întrebă Ingrid.
apoi cum se opreâ, par’că moleşit şi gânditor, Pentrucă ... Pentrucă el nu joacă azi
se risipeâ în valuri largi peste pădure, se la Nordhaug!
răsfiră tot mai mult, până ce, fluturând ca Sunt multe fete acolo, cari l-ar vedea
un văl subţire, piereâ în depărtare. bucuros.
Şi fel şi fel de gânduri năvăleau în mintea Synnbve deschise gura să zică ceva, dar
fetelor, luându-şi apoi sborul peste dealuri tăcu; luă un cârlig să schimbe ochiurile.
şi văi. Şi ştiu eu bine că şi Torbjorn s’ar fi
Trecuseră câteva zile dela n u n t ă ; dar pe­ dus bucuros la nuntă; mai zise Ingrid. Dar
trecerea eră vorba să ţie şase zile şi, din îşi dete deodată sama de ce vorbise, şi se
când în când, se mai auzeau dintr’acolo poc­ uită la Synnbve care, înroşită ca un bujor,
nete de puşcă şi strigăte şi chiote. împletea de zor.
Voioşi mai sunt, colo jos, zise Ingrid. Ingrid începu să râdă şi să bată ’n palme;
Eu nu râvnesc la veselia lor, zise Synnove se trase apoi, în genunchi, prin iarba moale
luându-şi împletitura. până lângă tovarăşa ei şi i se uită lung şi
Ba par’că tot ar fi frumos să poţi fi drept în faţă. Synnove împletea ’naitite. Ingrid
acolo, urmă Ingrid, care şedeâ ’n iarbă şi râse din tot sufletul:
priveâ spre Nordhaug, unde mişuna de oa­ — Ascultă-mă, tu mi-ai tăinuit c e v a . . .
meni, umblând de colo până colo, îndrep- Ce tot spui? zise Synnove, şi o privi
tându-se: unii spre cămara în care, de bună cam nedumerită.
samă erau mese întinse, beutură şi mâncări Ţie nu ţi-e ciudă că joacă Torbjbrn.
minunate; alţii, mai spre fundul ogrăzii, câte Synnove nu răspunse. Ingrid o luă de după
doi-doi, cufundaţi în cine ştie ce poveste tainică. gât, şi-i şopti râzând la ureche: