Page 17 - 1908-16

Nrul 16, 1908. LUCEAFĂRUL 393
priviâ în sus, îşi uită de frâu şi calul porni ochiului la TorbjSrn, strâmbând gura ca şi
în voia lui. când ar fi vrut să râdă, dar râsul nu se
Deodată tresări. Calul sărise speriat într’o auzi. Torbjbrn înlemni. Faţa asta o mai vă­
parte, rupse o rudă a oiştii şi o luă razna zuse el, şi într’adevăr eră Aslak.
peste livezile Nordhauguiui. TorbjOrn se ri­ Fără să ştie de ce, TorbjOrn simţi fiori
dică în căruţă şi strânse hăţurile, luptându-se reci dealungul spinării.
crâncen cu calul, care se îndrepta spre o Va să zică tu mi-ai speriat calul de
prăpastie piezişă. îl domoli puţin şi putu să amândouă ori?
sară din căruţă şi să-şi încolăcească braţul Eu? Eu dormiam liniştit, întins aci,—
în jurul unui pom. Calul se opri. Marfa eră în răspunse Aslak şi se ridică puţin tu m’ai
mare parte împrăştiată, o oişte frântă, iar dobi­ deşteptat, când ai început să-ţi baţi calul ca
tocul tremură vargă. Se apropie de el, îl apucă un nebun.
de căpăstru, îi vorbi cu blândeţe şi-l întoarse Tu mi-ai turbat calu; toate dobitoacele
înapoi ca nu cumva să o mai ia spre pră­ se sperie de tine şi-şi mângâie calul pe care
pastie. Cum eră de sperios, calul nu putu să picurau sudorile de spaimă.
stea liniştit şi Torbjorn trebui s’alerge pe Aslak sta acum îngenunchiat în şanţ:
lângă el până sus în drum. Na, de-acunia se va speriâ mai mult de
Şi cum trecea în goană pe lângă lucrurile tine, că eu aşa n’am umblat în viaţa mea cu
lui împrăştiate, oalele sparte... se gândea că un cal.
nu mai poate merge la oraş, se gândeâ la paguba Ţine-ţi fleura! îi zise Torbjorn amenin-
mare şi se înfurie; şi din ce se gândiâ mai ţându-1 cu biciul.
mult de aceea se necăjâ mai tare. Aslak se ridică şi ieşi din şanţ:
Ajuns pe şosea, calul se sperie din nou Ce zici? Să-mi ţin fleura? N’am fleură.
şi iar încercă să sară. Mânia lui Torbjorn Dar încotro ai pornit-o de ţi-e aşa degrabă?
izbucni. Cu stânga apucă strâns căpăstrul, iar îl întrebă cu glas prietinos, apropiindu-se de
cu dreapta, în care ţinea o biciuşcă, îi croi ca­ el. Şi se clătină pe picioare, căci eră beat.
lului o lovitură după alta, peste şale. Dobitocul, Pe ziua de azi mă tem c’am încheiat-o
scos din firi, îi svârll copita ’n piept, el se cu mersul mai departe, zise TorbjOrn des-
feri şi-i trase şi mai tare cu coderişca groasă hămându-şi calul.
a biciului: „te-oi învăţă eu pe tine, gloabă Ce păcat! şi Aslak se dete tot mai
afurisită!" şi-i cărâ mereu. Calul necheză şi aproape, luându-şi căciula de pe cap :
sforăiâ el da mereu. Calul spumegă de-i — Doamne Sfinte, ce flăcău voinic te-ai
curgeau balele peste mână, şi el tot dedea: făcut, de când nu te-ain mai văzut!
„asta să fie ’ntâia şi cea din urmă dată, do­ Cu amândouă mânile în buzunare se ţineâ
bitoc spurcat! Mai na şi mai na şi încă una cum puteâ pe picioare şi priveâ pe Torbjorn,
să te ’nveţi minte, gloabă!“ care nu puteâ scoate calul din frânturile
Acum calul nu se mai puteâ împotrivi, căruţei. îi trebuiâ ajutor dar nu se puteâ
clipeâ numai şi tremură la fiecare lovitură hotărî să-l ceară Iui Aslak, căci prea eră
şi se ’ntorceâ nechezând, când simţeâ cum i prăpădit: cu hainele pline de noroiul şanţu­
s’apropie biciul de trup. Se mai linişti şi rilor; părul îi atârnă încâlcit de subt o pă­
Torbjorn şi, cuprinzându-I ruşinea, se opri. lărie veche, lustruită, iar faţa deşi îl mai
în aceeaş clipă văzu pe marginea şanţului puteai recunoaşte eră acum pururi rânjită;
un om care şedeâ răzimat în coate şi rânjeâ. ochii şi mai închişi, aşa că, de se uită la
I se făcu negru ’naintea ochilor şi fără să cineva, trebuiâ să-şi dea capul pe spate cu
ştie cum, ţinând calul de căpăstru, porni cu gura căscată de jumătate.
el spre şanţ, cu biciul ridicat. Trăsăturile îi erau obosite şi toată faţa
Te-oi învăţă eu să mai râzi! Lovitura încremenită, căci Aslak bea. Torbjorn îl mai
căzu, dar nu nemeri decât pe jumătate, căci văzuse destule ori, dar Aslak se făceâ că nu
omul se rostogoli în şanţ, unde rămase ’n ştie. Cutreerase tot cercul ca tolbaş, şi se
patru labe, întoarse capul şi se uită cu coada opreâ mai bucuros pe unde eră joc şi ve­