Page 18 - 1908-16

394 LUCEAFĂRUL Nrul 10, 1908.
selie. Ştia multe cântece, povestea bine, iar Torbjbrn întrebă unde sunt ceilalţi oaspeţi.
în schimb căpăta rachiu. Mai adineauri a fost puţină răscoală
Aşa ajunsese şi la nunta din Nordhaug; pe aici i se răspunse şi acuma unii
dar se făcuse deodată nevăzut, dupăce, ca s’au culcat alţii sunt la joc de cărţi în şură,
de obiceiu, aţâţase flăcăii la bătaie şi se alţii cu Knut Nordhaug.
temea apoi să nu se descarce furtuna tot în Unde e Knut, n’a mai întrebat.
capul lui. Tatăl mirelui, un bătrân care trăgea dintr’o
De ce nu-ţi legi mai bine calul de că­ pipă de pământ şi bea bere, zise: Dă-te
ruţă decât să-l deshami? Şi aşa trebue să ’ncoace Aslak şi spune-ne o glumă; poate
te urci Ia Nordhaug ca să-ţi întocmeşti hur­ nu vei mai supără pe nimeni.
tele cât decât. Vreau şi ceilalţi? întrebă Aslak, care
Acolo e nuntă mare. se aşezase pe un scăunenciu, ceva mai de­
Şi destui cari să-ţi ajute. parte de masa în jurul căreia şedeau cu
Torbjorn se mai socoti puţin, dar fără ajutor toţii.
nu mai putea da nici înainte nici înapoi si Da, zise mirele întinzându-i un pahar
aşa tot mai bine eră să se urce la Nordhaug. de bere. Uite-aşa te rog.
I.egă calul şi plecă. Aslak după el. Torbjorn Bre, bre!., mă mai roagă mulţi aşa?
îl măsură cu privirea. Se poate, zise o femeie tânără, întinzând
în bună tovărăşie mă ’ntorc la nuntă, o cană cu vin.
zise Aslak râzând. Eră mireasa, o femeie de vre-o douăzeci
Torbjorn nu răspunse nimic şi iuţi pasul. de ani, tare plăviţă, cam slabă, cu ochi mari
Aslak veneâ în urma lui cântând o arie cu­ şi cu o trăsătură aspră pe la colţurile gurii.
noscută. Mie-mi plac poveştile cari le spui tu.
Prea mergi repede, zise dela o vreme. Mirele se uită încruntat la ea şi tată-său
Ai timp, să tot ajungi. la el.
Torbjorn nu-i răspunse. Chiote şi sunete Da, oamenilor din Nordhaug le-au plăcut
de joc şi muzică le veneau la urechi şi la fe­ întotdeauna poveştile mele. Beau în sănătatea
restrele deschise ale casei mari cu două caturi lor! strigă Aslak şi goli paharul.
se iviră fete cari li se uitau în cale. Şi-acum începe! strigară mai mulţi.
în curte alergau cete, cete; se vedeâ cum Spune povestea cu Sigrid ţiganca, —
se întreabă toţi cine să fie şi apoi se păreâ zise unul.
că l-au recunoscut şi au desluşit şi căruţa Nu, aceea nu, că e urâtă, ziseră o parte
sfărâmată. dintre femei.
Jocul încetă şi, tocmai când ajunseră cei Atunci spune de lupta dela Lier, — se
doi sus, se revărsă toată mulţimea de oaspeţi rugă Sven Tamburul.
în mijlocul curţii. Nu, mai bine ceva vesel, grăi un
Iacă vin oaspeţi cu de-asila, strigă Aslak. flăcău înalt şi subţire care sta, în cămaşe,
Toţi salutară pe Torbjorn, împresurându-1 de rezimat de părete şi, cu dreapta, se juca în
toate părţile. pletele fetelor de lângă el; fetele îl certau,
El îşi află îndată cunoscuţi cărora le spuse dar nu se mişcau din loc.
întâmplarea. Nici nu-1 mai lăsară să-şi vadă Am să povestesc ce-oi vrea eu!
singur de cal şi de lucruri ci trimiseră pe alţii. Ci spune-odată, la naiba, bolbo­
Mirele, un fost tovarăş de şcoală al lui, îl rosi unul mai bătrân care fuma, trântit pe
pofti să guste berea şi cu toţii intrară iarăş pat. Un picior îi atârnă la vale iar cu cela­
în casă. Unii voiau să mai joace, mai ales lalt atingea mereu un mintean frumos de
femeile, alţii voiau mai bine să se odihnească catifea.
un pic lângă pahar şi s’asculte vre-o poveste la-ţi picioru de pe haina mea strigă
de ale lui Aslak, fiindcă totuşi se reîntorsese. flăcăul dela părete.
Dar să ţi-o alegi mai bine ca adineauri la-ţi şi tu mâna din părul fetelor mele.
îl sfătui unul. Iar fetele se deteră la o parte.