Page 22 - 1908-16
P. 22
398 LUCEAFĂRUL Nrul 16, 1908.
a orizontului de cunoştinţi, o poate primi cu plăcere şi alcătuesc istoria acestui ţinut, şi care au dus la războiul
cu folos ori şi ce cetitor, chiar şi aceia care altfel nu ascuns, ridicul de străveziu, sub interese superioare
se pot împăca cu rechizitorul implacabil pe care Bertha şi vorbe late. — Şi, în timp ce ororile războiului se
von Suttner îl face războiului. desfăşurau acolo, ea zăceâ în pat, îmbolnăvită după
Pentru a face acest rechizitoriu nu se puteâ, poate, naşterea înainte de vreme a copilului lor mort, neno
alege mai nimerit altă epocă decât aceea între 1859 şi rocire pricinuită de comoţiunile despărţirei.
1871 care a văzut în 12 ani, în mijlocul celui mai mare Tilling se întoarce în sfârşit de pe câmpul de moarte
avânt spre ştiinţă, artă, pace şi libertate, nu mai puţin unde-1 duceâ şi pe el datoria, dar nu convingerea.
de patru războaie. Şi grozăveniile acestor războaie apro De abia începuseră să se bucure de pacea căminului
piate de vremea noastră, avându-şi răsunetul încă în lor, de abia avusese bătrânul general Althaus vreme
noi, cu maşinele şi sub aspectul sub care vedem în să se gândească —îmbătat de succesul din Schleswig-
fiecare zi armatele, cu cultura şi sentimentele de Holstein la o revanşă faţă de Italia, şi izbucneşte
atunci, care în liniile mari sunt şi cele de acuma — războiul fratricid, războiul austro-prusian din 1866.
toate astea contribue să dea povestirei Berthei von Tillii.g pleacă contra Prusienilor — el care aveâ rude
Suttner o realitate aşa de înfricoşată, să vîre în sufletul de aproape în armata prusiană. Războiul acesta ocupă
cetitorului o revoltă aşa de puternică contra sălbă- cel mai mult loc în roman. Prusienii zdrobesc pe Au
tăciei deslănţuite, cum n’ar fi putut de fel face po strieci la Sadova (K6niggrâtz), războiul se desfăşoară
vestirea nici a celui mai crunt războiu al unui trecut oribil de dureros şi de sălbatec. într’o pornire maladivă
îndepărtat, pc care noi îl îmbrăcăm întotdeauna cu o de dragoste nebună, Martha pleacă pe câmpul de bătae.
candidă haină de poezie. Şi aici urmează o serie de tablouri crunte, sinistre,
Eroina principală, în care autoarea concentrează care ne înfăţişează războiul pe faţa lui cea mai cruntă
toată cultura şi toată căldura ei de convingere, eMartha, de iad real, mai înfricoşat decât toate plăzmuirile
fiica contelui şi generalului de Althaus. O fată voinică, îr.chipuirei...
frumoasă, deşteaptă, bogată, pe care o munciâ numai însfârşit războiul încetează şi toţi membri familiei
o ncmulţămire sufletească: mărginirea pacinică şi po se adună în castelul lor de ţară spre a se învioră după
tolită a acţiunei unei femei în viaţa-i şi pe care o atâtea zguduiri. Ofiţeri prusieni se invită în castel.
încălziâ numai un sentiment: admiraţia, cultul pentru Unul din ei se logodeşte cu una din surorile Marthei.
vitejii croi ai tuturor vremurilor, eroi care se jertfiseră, Şi de abia se înseninaseră sufletele şi deodată iz
pieriseră, biruiseră, înscriindu-şi numele în istoria nea bucneşte corolarul războiului: holera... Săptămâna
mului şi a omenirei. holerei e zguduitoare.
Prima dată când cşiâ în lume fata aceasta cu avânt Cele două surori ale Marthei mor una după alta,
bărbătesc, se îndrăgosteşte puternic şi deodată de moare şi fratele, de abia absolvent al şcoalei militare,
un tânăr militar, cu care se şi mărită. Urmează idila moare şi bătrânul general — aprigul apărător al răz
fără pereche de fericită a îndrăgostiţilor căsătoriţi. boiului — cu blestemul pe buze, blestem pe care
în mijlocul acestei fericiri izbucneşte războiul Martha nu i-1 putuse zmulge in o viaţă întreagă.
austro-italian din 1859. Bărbatul ei Arno de Dotzky Tilling, Martha şi copilul acesteia, scăpaţi de moarte,
pleacă vesel unde-1 chemă datoria. Despărţirea de părăsesc cimitirul acesta, trăesc câtva in Elveţia şi
Martha şi de copilaşul lor e sfâşietoare. Arno moare în apoi se stabilesc la Paris, unde se dedică amândoi
războiu şi cu asta toată fericirea Marthei se prăbuşeşte. idealului păcei. Bogăţia uriaşă pe care atâtea morţi
Odată cu lovitura asta de fulger se înseamnă şi schim le-o hărăziseră le da putinţa să cultive, cu nădejde
barea fundamentală în sufletul ei. Meditaţia în singu în un viitor mai bun, acest ideal.
rătate, cetitul sârguitoro duc la convingerea, că războiul Războiul franco-german ii apucă in Paris. Tremu
e cea mai mare plagă de care sufere omenirea, da rând, ei văd că opera lor e preludiul unei vremi foarte
torită unor tradiţii de plumb care ne apasă, orbirei Îndepărtate. — în câteva pagini fugare se văd icoane
şi slăbiciunci de a nu ne puteâ dezbăra de ele. desperate din viaţa Parisului împresurat. Deznodământul
Credea că nu se va mai puteâ recăsători, şi voiâ final se prăvăleşte cu repeziciune: Tillinge învinovăţit
să-şi consacre viaţa educaţiei copilului ei şi cultivărei de spionaj şi cel pe care-1 adorâ Martha, ca pe un
idealului de pace între popoare, care-i răsărise în zeu, omul cel mai drept, cel mai blând, luptătorul
faţă... îi iese în cale însă un alt militar : Friederich de pentru pace, piere împuşcat la stâlpul de ruşine...
Tilling, un om ce nu mai eră tânăr, dar de altfel Acesta-i sfârşitul romanului. în epilog mai vedem
simţitor, potolit şi foarte cult. Tilling acesta îi povesteşte pe Martha încă odată, bătrână, dar tot nemângăiată, în
cum a murit Arno, şi-i zugrăveşte moartea nu ca un mijlocul copiilor ei fericiţi, apărându-şi idealul şi con
militar, ci ca om. Martha se îndrăgosteşte de sufletul vingerile oţelite în experienţe aşa de dureroase.
lui superior şi-l ia de bărbat, pe cel ce nici nu în- Am vrut să povestesc cuprinsul în mai mult decât
drăzniâ să r.ădăjduiască această fericire. Iarăşi două trei cuvinte, pentrucă chiar şi din acest resumat
o idilă de dragoste, în alt ipostas însă. — Şi iarăşi se poate vedeâ caracteml fundamental al romanului
o dcspărţ.re slăşLtcarc: Tilling pleacă în războiul acestuia, caracter analizat pentru prima oară de cri
pcntiu Schlesswig-Holstein. Aici e înfăţişată istoria ticul francez Wyzewa şi pe care-1 înfăţişează romanul
incurcată, plină de contraziceri, de inconsecvenţe şi de german în întreaga desvoltare a lui, tocmai pentrucă
cinism a diferitelor tractate şi urzeli diplomatice, care izvoreşte din firea însăşi a rassei germane. Comparat