Page 22 - 1908-16
P. 22

398                         LUCEAFĂRUL                 Nrul 16, 1908.
            a  orizontului  de  cunoştinţi,  o  poate  primi  cu  plăcere  şi   alcătuesc istoria acestui ţinut, şi care au dus la războiul
            cu  folos  ori  şi  ce  cetitor,  chiar  şi  aceia  care  altfel  nu   ascuns,  ridicul  de  străveziu,  sub  interese  superioare
            se pot împăca cu rechizitorul implacabil pe care Bertha   şi  vorbe  late.  —  Şi,  în  timp  ce  ororile  războiului  se
            von Suttner îl face războiului.   desfăşurau  acolo,  ea  zăceâ  în  pat,  îmbolnăvită  după
              Pentru  a  face  acest  rechizitoriu  nu  se  puteâ,  poate,   naşterea  înainte  de  vreme  a  copilului  lor  mort,  neno­
            alege  mai  nimerit  altă  epocă  decât  aceea  între  1859  şi   rocire pricinuită de comoţiunile despărţirei.
            1871 care a văzut în 12 ani, în mijlocul celui mai mare   Tilling se întoarce în sfârşit de pe câmpul de moarte
            avânt  spre  ştiinţă,  artă,  pace  şi  libertate,  nu  mai  puţin   unde-1 duceâ şi pe el datoria, dar nu convingerea.
            de patru războaie. Şi grozăveniile acestor războaie apro­  De  abia  începuseră  să  se bucure  de  pacea  căminului
            piate  de  vremea  noastră,  avându-şi  răsunetul  încă  în   lor,  de  abia  avusese  bătrânul  general  Althaus  vreme
            noi,  cu  maşinele  şi  sub  aspectul  sub  care  vedem  în   să  se  gândească  —îmbătat  de  succesul  din  Schleswig-
            fiecare  zi  armatele,  cu  cultura  şi  sentimentele  de   Holstein  la  o  revanşă  faţă  de  Italia,  şi  izbucneşte
            atunci,  care  în  liniile  mari  sunt  şi  cele  de  acuma  —   războiul  fratricid,  războiul  austro-prusian  din  1866.
            toate  astea  contribue  să  dea  povestirei  Berthei  von   Tillii.g  pleacă  contra  Prusienilor  —  el  care  aveâ  rude
            Suttner o realitate  aşa de înfricoşată,  să vîre în sufletul   de  aproape  în  armata  prusiană.  Războiul  acesta  ocupă
            cetitorului  o  revoltă  aşa  de  puternică  contra  sălbă-   cel  mai  mult  loc  în  roman.  Prusienii  zdrobesc  pe  Au­
            tăciei  deslănţuite,  cum  n’ar  fi  putut  de  fel  face  po­  strieci  la  Sadova  (K6niggrâtz),  războiul  se  desfăşoară
            vestirea  nici  a  celui  mai  crunt  războiu  al  unui  trecut   oribil de dureros şi de sălbatec. într’o pornire maladivă
            îndepărtat,  pc  care  noi  îl  îmbrăcăm  întotdeauna  cu  o   de dragoste nebună, Martha pleacă pe câmpul de bătae.
            candidă haină de poezie.          Şi  aici  urmează  o  serie  de  tablouri  crunte,  sinistre,
              Eroina  principală,  în  care  autoarea  concentrează   care  ne  înfăţişează  războiul  pe  faţa  lui  cea  mai  cruntă
            toată cultura şi toată căldura ei de convingere, eMartha,   de  iad  real,  mai  înfricoşat  decât  toate  plăzmuirile
            fiica  contelui  şi  generalului  de  Althaus.  O  fată  voinică,   îr.chipuirei...
            frumoasă,  deşteaptă,  bogată,  pe  care  o  munciâ  numai   însfârşit  războiul  încetează  şi  toţi  membri  familiei
            o  ncmulţămire  sufletească:  mărginirea  pacinică  şi  po­  se  adună  în  castelul  lor  de  ţară  spre  a  se  învioră  după
            tolită  a  acţiunei  unei  femei  în  viaţa-i  şi  pe  care  o   atâtea  zguduiri.  Ofiţeri  prusieni  se  invită  în  castel.
            încălziâ  numai  un  sentiment:  admiraţia,  cultul  pentru   Unul  din  ei  se  logodeşte  cu  una  din  surorile  Marthei.
            vitejii  croi  ai  tuturor vremurilor,  eroi  care  se  jertfiseră,   Şi  de  abia  se  înseninaseră  sufletele  şi  deodată  iz­
            pieriseră, biruiseră, înscriindu-şi numele în istoria nea­  bucneşte  corolarul  războiului:  holera...  Săptămâna
            mului şi a omenirei.              holerei e zguduitoare.
              Prima  dată  când  cşiâ  în  lume  fata  aceasta  cu  avânt   Cele  două  surori  ale  Marthei  mor  una  după  alta,
            bărbătesc,  se  îndrăgosteşte  puternic  şi  deodată  de   moare  şi  fratele,  de  abia  absolvent  al  şcoalei  militare,
            un  tânăr  militar,  cu  care  se  şi  mărită.  Urmează  idila   moare  şi  bătrânul  general  —  aprigul  apărător  al  răz­
            fără pereche de fericită a îndrăgostiţilor căsătoriţi.  boiului  —  cu  blestemul  pe  buze,  blestem  pe  care
              în  mijlocul  acestei  fericiri  izbucneşte  războiul   Martha nu i-1 putuse zmulge in o viaţă întreagă.
            austro-italian  din  1859.  Bărbatul  ei  Arno  de  Dotzky   Tilling,  Martha  şi  copilul  acesteia,  scăpaţi  de  moarte,
            pleacă  vesel  unde-1  chemă  datoria.  Despărţirea  de   părăsesc  cimitirul  acesta,  trăesc  câtva  in  Elveţia  şi
            Martha  şi  de  copilaşul  lor  e  sfâşietoare.  Arno  moare  în   apoi  se  stabilesc  la  Paris,  unde  se  dedică  amândoi
            războiu şi cu asta toată fericirea Marthei se prăbuşeşte.   idealului  păcei.  Bogăţia  uriaşă  pe  care  atâtea  morţi
            Odată  cu  lovitura  asta  de  fulger  se  înseamnă  şi  schim­  le-o  hărăziseră  le  da  putinţa  să  cultive,  cu  nădejde
            barea  fundamentală  în  sufletul  ei.  Meditaţia  în  singu­  în un viitor mai bun, acest ideal.
            rătate, cetitul sârguitoro duc la convingerea, că războiul   Războiul  franco-german  ii  apucă  in  Paris.  Tremu­
            e  cea  mai  mare  plagă  de  care  sufere  omenirea,  da­  rând,  ei  văd  că  opera  lor  e  preludiul  unei  vremi  foarte
            torită  unor  tradiţii  de  plumb  care  ne  apasă,  orbirei   Îndepărtate.  —  în  câteva  pagini  fugare  se  văd  icoane
            şi slăbiciunci de a nu ne puteâ dezbăra de ele.  desperate din viaţa Parisului împresurat. Deznodământul
              Credea  că  nu  se  va  mai  puteâ  recăsători,  şi  voiâ   final  se  prăvăleşte  cu  repeziciune:  Tillinge  învinovăţit
            să-şi  consacre  viaţa  educaţiei  copilului  ei  şi  cultivărei   de  spionaj  şi  cel  pe  care-1  adorâ  Martha,  ca  pe  un
            idealului  de  pace  între  popoare,  care-i  răsărise  în   zeu,  omul  cel  mai  drept,  cel  mai  blând,  luptătorul
            faţă...  îi  iese  în  cale  însă  un  alt  militar  :  Friederich  de   pentru pace, piere împuşcat la stâlpul de ruşine...
            Tilling,  un  om  ce  nu  mai  eră  tânăr,  dar  de  altfel   Acesta-i  sfârşitul  romanului.  în  epilog  mai  vedem
            simţitor, potolit şi foarte cult. Tilling acesta îi povesteşte   pe  Martha  încă  odată,  bătrână,  dar  tot  nemângăiată,  în
            cum  a  murit  Arno,  şi-i  zugrăveşte  moartea  nu  ca  un   mijlocul  copiilor  ei  fericiţi,  apărându-şi  idealul  şi  con­
            militar,  ci  ca  om.  Martha  se  îndrăgosteşte  de  sufletul   vingerile oţelite în experienţe aşa de dureroase.
            lui  superior  şi-l  ia  de  bărbat,  pe  cel  ce  nici  nu  în-   Am  vrut  să  povestesc  cuprinsul  în  mai  mult  decât
            drăzniâ  să  r.ădăjduiască  această  fericire.  Iarăşi   două  trei  cuvinte,  pentrucă  chiar  şi  din  acest  resumat
            o  idilă  de  dragoste,  în  alt  ipostas  însă.  —  Şi  iarăşi   se  poate  vedeâ  caracteml  fundamental  al  romanului
            o  dcspărţ.re  slăşLtcarc:  Tilling  pleacă  în  războiul   acestuia,  caracter  analizat  pentru  prima  oară  de  cri­
            pcntiu  Schlesswig-Holstein.  Aici  e  înfăţişată  istoria   ticul  francez  Wyzewa  şi  pe  care-1  înfăţişează  romanul
            incurcată,  plină  de  contraziceri,  de  inconsecvenţe  şi  de   german  în  întreaga  desvoltare  a  lui,  tocmai  pentrucă
            cinism  a  diferitelor  tractate  şi  urzeli  diplomatice,  care  izvoreşte  din  firea  însăşi  a  rassei  germane.  Comparat
   17   18   19   20   21   22   23   24