Page 23 - 1908-16

Nrul 16. 1908. LUCEAFĂRUL 399
cu un roman francez de pildă, în care romancierul lume trece marginile, sentimentul puternic al Marthei
clădeşte o întreagă acţiune ce se încordează, se com­ apare un moment ca ceva maladiv.
plică şi-şi trimite ramuri în toate părţile, „Jos armele" Autoarea ne încătuşează însă prin problemele, de
al Berthei von Suttner e o cronică, a cărei acţiune cel mai actual interes, pe care le atinge în treacăt,
nu-i altceva decât o simplă succesiune de fapte în alăturea de problema principală : ereditatea şi mediul,
timp, pe care un cerc restrâns de eroi le săvârşesc educaţia, psihologia masselor, consideraţiuni asupra
sub presiunea unor cauze independente de voinţa lor religiei, observări asupra lui Darwin, ori asupra Isto­
şi fără legătură organică cu alte cercuri, ori şi mai riei Civilizaţiei a lui Boukles, satira formelor min­
puţin cu alte pături sociale. Acest caracter de cro­ cinoase în care trăeşte societatea — de pildă acea
nică e întărit prin aceea că tot romanul e o povestire spălare a picioarelor bătrânilor la Curtea din Viena
în persoana întâi, pe care o înşiră eroina principală : — şi mai presus de toate înlănţuirea de argumente
Martha. — El se manifestă în monotonia, care ici şi pro şi contra, paginile lungi de discuţii care sucesc
colo încearcă a obseda pe cetitor. războiul pe toate feţele şi care se cetesc cu cel mai
Această monotonie ar fi putut fi fatală valoarei ro­ încordat interes.
manului, dacă autoarea, conştient ori inconştient, n’ar Toate acestea sunt vrednice de toată admiraţia şi
fi întrebuinţat mijloace pentru a o împrăştia. cartea ar putea avea un nemăsurat preţ, pentru în­
Sufletul cetitorului e încordat de pildă de măestria dulcirea asperităţilor sufletului omenesc, care izbucneşte
cu care autoarea răsplăteşte pe Tilling, purtătorul în sălbătăcii nu numai când e în războiu, — dacă n’ar
ideilor nouă, cu dragostea unei femei bogate, tinere, fi însă acele uşoare exalări de cosmopolitism, cari
culte, cu dragostea unei femei care e înainte de toate răsar printre rânduri, şi cari pot aveâ urmări funeste
frumoasă şi inteligentă. Dar mijlocul acesta nu-i cel când, — în actualul stadiu al civilizaţiei omeneşti —
mai fericit ales. Ba dela o vreme iubirea neîntreruptă, romanul ar pătrunde cercuri cu jumătate de cultură şi
mereu fierbinte, iubirea a doi mizantropi ce fug de cu judecata simplistă care trage consecinţe imediate.
O. <\ îonrsrn.

C r o n i c ă .
Durau /Ir seamă despre adunarea generală a Atona- încă de când eră student, N. Popea se ocupa cu
ţiunii la Şinilcu o raia inerpr In naindral riitor. literatura. în 1846, împreună cu A. Papiu Marian, a
* înfiinţat şi redactat o foiţă săptămânală manuscrisă
f Nicolae Popea, episcopul diecezei gr. ortodoxe a „Aurora" sau „Zorile" a juriştilor români din Cluj,
Caransebeşului, cel mai în vrâstă arhiereu român, a cea dintâi încercare de felul acesta. Pe lângă toate
răposat în Caransebeş, Sâmbătă, la 8 August n., in ocupaţiunile lui multilaterale, a desvoltat, şi mai târziu,
vrâstă de 82 de ani, — doi ani după ce şi-a serbat o rodnică activitate pe terenul literaturii române.
jubileul de 50 ani de preoţie. „Vechia mitropolie", „Biografia lui Şaguna", „Memo­
Născut la 17 Februarie 1826, în Satulung (Hosszu- rialul" şi alte lucrări sunt roadele acestei munci. Pentru
falu, corn. Braşovului), din părinţii Neagoe Popea, meritele sale câştigate pe terenul literar, Academia
preot, şi Voica născută Verza-Popoviciu, — a urmat română din Bucureşti l-a ales, în anul 1899, membru
şcolile normale şi gramaticale în Braşov şi Blaj; la ordinar. In anul următor, 1900, şi-a ţinut discursul
1843 trece la Cluj şi de-aici, la 1846, la universitatea de recepţie într’o şedinţă solemnă, prezidiată de M. S.
din Viena, pentru a studia teologia. Aici în Viena l-au Regele Carol I.
aflat turburările anului 1848 şi tot aici a făcut cuno­ Prin moartea lui, biserica şi neamul românesc pierde
ştinţa multor tineri, mai târziu bărbaţi însemnaţi ai un fiu credincios şi vrednic.
României, cari se întorceau din Paris. Odihnească în pace!
După terminarea studiilor, 1849 şi 1850, a fost prac­ *
ticant la guvernul ţării din Sibiiu, apoi concipist la Inaugurarea teatrului poporal român din Soimuş.
pretura din Deva şi pe urmă actuar la pretura şi ju­ Duminecă, la 16 August n., va aveâ loc, in Şoimuş,
decătoria din Şomcuta mare. La 1856, marele mi­ inaugurarea primului teatru poporal românesc, ridicat
tropolit Andrei Şaguna îl chiamă în serviciul bisericii din bani adunaţi cu multă jertfă şi muncă neobosită
şi, acelaş an, îl tunde întru monah cu numele Nicolae. de preotul local loan Baciu...
La 1870 e numit vicar arhiepiscopcsc, iar la 1871 hi- îti numărul viitor vom publică un raport amănunţit
rotesit întru arhimandrit. despre această serbare rară, de bun augur pentru
La 27 Martie 1889 a fost ales, la 20 Mai a fost viitorul mişcării noastre teatrale, — căutând să dăm
întărit, la 11 Iunie a fost hirotonit de Episcop al şi câteva fotografii.
diecezei Caransebeşului, iar la 2 Iulie, acelaş an, a
avut loc întronizarea lui.