Page 3 - 1908-16

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ ILUSTRATĂ CENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. ACARE DE DOUAORI CE LUNA
s<ib îngrijirea nnai comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adani, I. Agârbiccanu, Z. Bârsan, Ci. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceami,
I. Ciocârlan, V. Cioflcc, Al. Ciura, Maria Cunlan, I. Duma, Elena Earago-Fatma, O. Cioga, Dr. I. I.upaş,
Dr. O. Murnu, M. C. Cetrescu, Ecaterina Citiş, M. Sadovcanu, C. Sandu-Aldca, M. Simioncscu-Râniniceanu,
I. U. Soricu.

Orice reproducere, fora indicarea ixroridni, este oprită.

înviere.*»
6 ’n cuib la noi visatul sol de pace, €u stau pierdut, înlănţuit de frică,
£ îngerul chemat în nopţi sibastre Când într'o clipă câmpul se ’nfioară.
Să ’mbine două suflete sărace ... Din adâncimi un urlet se ridică;
îl simt deasupra capetelor noastre Simt tot mai dârz cum bolta o despică,
Cum, tremurând, aripile--şi desface ... în drum năvalnic suie şi coboară
Pustietatea albă de zăpadă,
Vezi suntem singuri... fruntea mea ferbinte frământă creasta plopilor din vale,
0 sprijini tu cu mânile=amândouă, îngrozitorul chiot de osândă.
0 sprijini tu şi mâna ta nu minte, Şi tremura omătul pe livadă, —
Hevasta mea... — Ca faţa unei sfinte, Când de departemn lup îşi taie calc
Hi chipul blând şi ’n ochi sclipiri de rouă, Şi-şi strigă nopţii patima flămândă.
£i se deschid ca bine să cuvinte
în ochii verzi văd fulgere de ură,
Căcerea ast’ atât de dulce nouă ...
Văd neînfrânta sete de viaţă,
... Şi stăm uitaţi... 6--atâta pace ’n casă,
mă biruie păgâna lor arsură ...
Doar’ în cămin jăratecul tresare
Şi mor cărbunii arşi de ’tifiorare, £i nu cunosc a jugului povaţă!
te înţeleg neîmblânzită fiară,
Când cade=o dulce--adormitoare lene
Cu frate bun al visurilor moarte,
Şi ’n noapte 'ncet pe creştet ni se lasă,
mustrarea ta, cernii vine de departe,
Coboară lin, ne--alunecă pe gene, Coveşte--adânc şi ’ncepe să mă doară ...
Ca o broboadă albă de mătasă ...
Ce--ascult strivit, ostaş fără bodină,
în pacea caldă visurile toate Cu sol răzleţ al patimilor mele,
Pe=acelaş drum se duc îngemănate, îmi tulburi pacea cerului cu stele,
Când ochii mei în noapte-şi fac cărare, Şi mă cobori din lumea lor senină.
neştiutori călătoresc în zare, De glasul tău ce strigă ’n întunercc
îmbrăţişând câmpiile de gbiaţă ... Se frâng şi cad zăvoare ferecate,
Zadarnic cer un picur de viaţă ... Se frâng şi cad şi lanţuri n’ani să ferec
Dorm zăvorâte ’ndemnurile firii Hdânca cript’a vremilor uitate.
Şi luna trece, galbenă la faţă, Simt sufletul cum calcă pe ruine,
Demilostivă ’n drumul strălucirii... Biruitor îi fulgeră armura;
Un mândru mort s’a deşteptat în mine
*) Din volumul d< poezii ce se va pune sub tipar. Şi chipul lui cutremurării făptura ...
1*