Page 8 - 1908-16

:!84 LUCEAFĂRUL Nrul 16, 1908.

Monumente antice din Roma.

Termele lui Caracalla. frunzelor ori de ropotul paşilor furişaţi ai
încă de pe când eram pe augustul Palatin vre-unui trecător. Ai crede că nimic din ceeace
am văzut din depărtare o năpraznică mata­ vezi n’a fost răsturnat şi înghiţit de talazul
hală de ruine: erau T e r m e l e l u i C a r a ­ vremii, şi că de peste două mii de ani
c a l l a . viaţa curge aici fără întrerupere. Iluzia e atât
Ele sunt aşezate spre sudul Romei, dincolo de mare, încât aştepţi să-ţi răsară din vre-o
de Caelius; la poalele Aventinului, lângă via cotitură, venind dela fântână cu ulciorul pe
S. Sebastiano (vechia Via Appia), adecă pe la umăr, sau pe cap, vre-una din acele drăgălaşe
mijlocul văii dintre străvechea şi dispăruta siluete femeieşti fermecător de simplu şi ele­
Porta Capena dela zidurile Tarquinilor, şi gant înveşmântate, care ne vorbesc cu graiu
Porta S. Sebastiano de astăzi. Deşi sunt cu­ nemuritor în marmurile bătrâne. Dealungul
prinse în cercul zidurilor cetăţii, aceste terme cărării, pe sub garduri de stufiş, vezi cu

Termele lui Caracalla văzute despre sud; la mijloc e Caldarium.
se găsesc afară de capitala Papilor, care a Oraţiu strecurându-se prin umbră frumosul
ocupat mai mult partea despre mează-noapte cârd de fete care chicotesc şi râd din prisosul
a Urbii şi a lăsat această lăture dintre Caelius tinereţii lor fericite. Sunt vedenii scumpe,
şi Aventin aproape nelocuită, tăcută acum şi ademenitoare, care te răpesc în lumea lor şi
pustie, dar cu atât mai pitorească prin viile te ţin pironit pe gânduri. Numai când eşi în
şi grădinile ca şi prin uliţele şi ulicioarele-i Via S. Sebastiano şi dai cu ochii de nau­
mărginite de mici ziduri ce înlesnesc comu­ fragiul fermelor, ţi se stinge visul de o clipă,
nicaţia dintre ele. Aici înţeleg mai ales isbit par’că de suflarea brutală a realităţii;
dacă te cobori pe coasta despre mează-zi a movilele de dărmături de cărămidă roşietică
dealului Caelius — ţi se învălue sufletul de şi mohorâtă îţi dau dureroasa conştiinţă a
un simţământ nou, cu totul altul decât în ce­ adevărului, pe care de atâtea ori în viaţă ai
lelalte colţuri din Roma vizitate de noi până vrea să-l acoperi cu vălul amăgirii. Privin-
acum. Nicăiri nu respiri atât de mult duhul du-le, ţi se pare că ai în faţa ta un uriaş
simplu, idilic, patriarhal al vremii vechi ca păgân, care în cumplita luptă cu hoardele
aici, între aceste zăplazuri înalte, dogorite de nevăzute ale vremii ridică spre cer vânoa-
soare sau umbrite de pomi şi de iederă, în sele-i braţe desnădăjduite. Zeii lui ocrotitori
liniştea aceasta înmărmurită, abia tulburată însă au murit de mult, şi îndeşert îndreaptă
de bâzăitul albinilor, de freamătul sau fâşăitul rugăciunea lui spre dânşii. Cu toate acestea,