Page 12 - 1908-17
P. 12
■ 112 LUCEAFĂRUL Nrul 17. 1908.
De aici nu urinează însă că ţăranii vor puteâ să conducă Asociaţiunea, îndemnându-i să
ceti cu folos documentele din revista „Tran îndrepte activitatea ei într’o direcţie practică,
silvania", nici că pătura cărturărească se va interesându-se mai mult de întărirea vieţii
mulţumi cu broşurile „Bibliotecii poporale". materiale a ţărănimii, care e baza vieţii cul
Chestiunea părându-ni-se destul de limpezită, turale a oricărui popor.
putem trece mai departe. Cea mai bună dovadă a interesului ce l-a
Raportul general al comitetului central cătră putut deşteptă A s o c i a ţ i u n e a în Sălagiu,
adunarea generală accentuiază că A s o c i a cu ocazia adunării generale sunt încassările
ţ i u n e a trebue să aibă mai ales îndatorirea ce s’au făcut, cari abia ating cifra de 1000
de a munci pentru răspândirea învăţăturii la de coroane.
sate, fiindcă şi intenţiunile fundatorilor ei II. Activitatea Asociaţiunii. O instituţiune
„erau să creeze mai mult o instituţiune, în culturală, care are abia 1737 de membri, deşi
cadrele căreia fruntaşii luminaţi ai neamului se extinde asupra întregului teritoriu locuit
să lucreze, în deplină conştiinţă a chiemării de Români din Ungaria şi deşi există aproape
lor, pentru lăţirea culturii în popor, pentru de 50 de ani, e foarte firesc să se mulţu
a-i îmbunătăţi mijloacele de existenţă". Ace mească cu o activitate foarte modestă. Ori
leaşi vederi le-am auzit şi în discursul de câte programe de muncă s’ar alcătui, vor
deschidere al dlui Andreiu Bârseanu. Moda rămâneâ literă moartă, dacă vor lipsi mijloa
lităţile răspândirii culturii în popor a preo cele materiale şi oamenii, cu ajutorul cărora
cupat mai mult şi desbaterile adunării ge să se poată duce la îndeplinire. Lipsa mem
nerale din Şimleu. Cu ocazia acestora s’au brilor explică, în bună parte, lipsa unei acti
spus din partea unor preoţi — cari e bine vităţi intensive în sânul A s o c i a ţ i u n i i . Şi
că au avut curajul de a Ie spune multe ade poate că au dreptate şi ceice afirmă con
văruri dureroase. Unul dintre ei nu s’a sfiit trarul, că lipsa unei activităţi e cauza lipsei
să spună, în plină adunare, marele adevăr, de membri. E un cerc viţios din care e foarte
că, în părţile Sălagiului, A s o c i a ţ i u n e a anevoie de scăpat. Dacă aceste fenomene s’ar
astăzi e tot aşa de necunoscută ţăranilor ca mărgini numai la A s o c i a ţ i u n e , desigur că
şi cu 30 de ani înainte, când s’a ţinut prima ar trebui să căutăm cauzele numai în sânul
adunare generală în Şimleu. Adevărul acesta acestei instituţiuni. Dar aceleaşi frământări
e aproape general. Atât în Şimleu, cât şi ’n ale neputinţii, aceleaşi tânguiri ale nemulţu
alte părţi cu mult mai apropiate de centru, mirii le întâlnim aproape în toate manifesta-
am avut ocazie să-l constat singur. în Şimleu ţiunile noastre culturale. Toate reuniunile
am zărit un ţăran, destul de inteligent, care osândesc lipsa de sprijin a publicului, toate
a urmărit două zile cu toată încordarea de gazetele şi revistele se plâng că nu sunt
care eră capabil şedinţele Asociaţiunii. Iar cetite, abonate, scriitorii că nu sunt cetiţi şi
când 1-ain întrebat ce a înţeles el din adu apreciaţi, artiştii tot aşa. Publicul, la rândul
narea asta mare, eră foarte încurcat. Oricum lui, nu e mulţumit cu activitatea reuniunilor,
l-am învârtit în întrebări nu mi-a putut da cu gazetele şi revistele ce i se oferă, cu
nici un răspuns limpede. Un cărturar, tot aşa scriitorii şi cu artiştii. Valurile acestei ne
de dumerit asupra rostului Asociaţiunii ca şi mulţumiri cutropesc viaţa noastră publică şi
ţăranul meu, întrebă cu un zimbet ironic: ne încătuşează statornic înaintarea culturală.
„Toate bune, dar ce folos material au avut Cauza fundamentală a acestui cerc viţios în
ţăranii dela adunarea asta?!" Părintele Flonta care ne învârtim, credem că e lipsa unei idei
a spus, cu ocazia desbaterii raportului ge călăuzitoare limpezi în viaţa noastră socială
neral, că până când A s o c i a ţ i u n e a nu va spre un scop bine determinat, dar mai ales
şti legă materialiceşte pe ţărani de ea, prin alegerea mijloacelor pentru realizarea acestei
înfiinţarea de tovărăşii, nu va puteâ trezi in idei. Altfel nu se pot explică şi înţelege ne
teresul ţăranilor faţă de străduinţele A s o sfârşitele dibuiri, poticniri, cari ţin umbră
c i a ţ i u n i i . înaintării noastre. Se vede însă că e o lege
Toate aceste dau de gândit celor chemaţi a firii de a ne sbuciumâ în neîntrerupte în