Page 14 - 1908-17

414 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1908.
asupra bucăţii Cos ni a Răcoare, frate de cruce cu milă faţă de aceşti mucenici nerăsplătiţi ai ogoarelor;
lvanciul Leul (Sadoveanu), cu Simu Baltag şi Mitrea nu se poate să nu aprindă în sufletele tinere fulgere
Cazacu ai lui Sandu-Aldea, cu Dan Jitarul şi Hoţul ai de răzvrătire şi de răsbunare împotriva ruşinei de
lui Agârbiceanu. veacuri, care îngenunche milioanele dătătorilor de
Aceşti oameni năpraznici, ciopliţi din cremene, în pâne, care încătuşează cinstitele mâni arse de soare,
cari clocoteşte puterea de viaţă, nu-şi fac întâmplător din truda cărora trăieşte a lumii sărbătoare, toată fe­
intrarea în literatură. Ei sunt simbolul, nota funda­ ricirea celor ce se cred mari în lumea asta.
mentală a mişcării literare mai tinere, care are nevoie Paginile literaturii noastre de astăzi nu sunt capri­
de astfel de eroi, ca să-şi dovedească prisosul de ciile unor oameni cari se îndeletnicesc cu tainele fru­
viaţă ce trăieşte in sufletul scriitorilor. mosului; în această literatură trăieşte sufletul unui
în povestirile de mai târziu Sadoveanu se apropie neam întreg, în creaţiunile scriitorilor noştri tineri pal­
tot mai mult de viaţa dela sate şi de cea din maha­ pită puterea artistică a poporului nostru tânăr, menit
lalele oraşelor de provincie. In aceste bucăţi roman­ să îmbogăţească literatura naţională şi universală cu
tismului îi ia locul un realism înviorat doar de poezia opere nepieritoare.
naturii. Apropierea în realitate nu e uşoară; voind să în legătură cu opera lui Sandu se vorbeşte de rolul
o faci nemuritoare în artă, adeseori rişti că te pierzi ce-1 are natura în literatura mai nouă. Se arată că na­
în labirintul amănuntelor prea puţin atrăgătoare. Se tura nu e numai o podoabă, nu e numai un cadru,
citează Floarea ofilită, în care se descrie viaţa în care se desfăşură viaţa eroilor din povestiri. în su­
unor oameni tot aşa de interesantă ca şi paginile pe fletul scriitorilor noştri mai tineri dragostea de natură
cari le ocupă în literatură. Tot aşa sunt şi unele po­ e organică, întocmai ca şi la ţăranul nostru. Ei nu descriu
vestiri ale lui Agârbiceanu, care aşterne pe pagini tot natura pentru natură, nu apelează la dânsa fiindcă e
aşa de lungi viaţa săracă în duh a unora din inteli­ la modă, ci ea completează, e nedespărţită de stările
genţa noastră. Apropierea de realitate a lui Sadoveanu sufleteşti ale eroilor din povestiri. Se citează un exemplu
a dat însă mai târziu bucăţi de o valoare superioară, din Sandu.
cari şi-au ajuns culmea în nuvela „Haia Sanis** din Ca şi Sandu-Aldea, — care dintre scriitorii din Ro­
„Viaţa Românească*'. Se analizează câteva bucăţi mânia e mai apropiat sufleteşte de noi, fiindcă are
realiste din volumele „Dureri înnăbuşite**, din Pove­ mai multe şi mai intime note de înrudire cu sufletul
stirile din războiu şi Amintirile căprarului Ghiorghiţâ. ţărănimii — loan Agârbiceanu, care pentru noi e cel
Se arată şi deosebirea dintre fondul acestor povestiri mai preţios, cel mai important, fiindcă e mai aproape
şi fondul povestirilor socialiste, de pildă „Mi-a cântat de sufletul nostru, opera lui e suflet din sufletul nostru,
cucu ’n faţă" de Paul Bujor, cari sunt scrise cu tendinţe şi-a început cariera literară cu un volum închinat pă-
antimilitariste. Sadoveanu descrie realitatea, în pove­ turei în mijlocul căreia a crescut: ţărănimii. El e con­
stirile lui cu subiecte din viaţa soldăţească, fără nici tinuatorul lui loan Slavici, primul care a scris novele
o tendinţă afară de cea artistică. Dovada cea mai bună ţărăneşti, şi al lui loan Popovici-Bănăţeanul. Şi nu e
e că Sadoveanu are pagini de o frumseţe rară, vor­ numai un continuator, căci opera lui înseamnă şi un
bind de vitejia soldaţilor în războiu. Se citează exemple. progres în literatura noastră a Românilor din Ungaria.
Sadoveanu descrie pe flăcăii din războaie în aceleaşi Agârbiceanu descrie sau pe ţărani sau pe domnii eşiţi
colori de duioşie şi acasă la gospodăriile lor. Ni-i în­ din ţărani şi adeseori ne zugrăveşte cu mult realism,
făţişează cu sufletul stăpânit de patimi, cu o îndărăt­ uneori poate cu prea multă tendinţă, conflictul dintre
nică dragoste de moşie, cu toate umbrele şi luininele domni şi ţărani. Forţa lui Agârbiceanu e mai ales în
unor firi simple, dar întregi. Ascultătorilor li se re­ descrierea oamenilor dela ţară. Cunoaşte îndeosebi
comandă volumul „La noi în viişoară**. pe ciobani şi pe jitari şi ni-i ştie zugrăvi prin acţiune
în zugrăvirea vieţii ţărăneşti poate cel mai puternic şi dialog, de reînvie în faţa noastră (Căprarul, Cula
scriitor din generaţia tânără e C. Sandu-Aldea. La Mereuţ). Tot cu atâta putere ne redă tipurile de preoţi
dânsul izbucneşte firea aprigă, înflăcărată a ţăranului dela sate, pe cari îi învăluie într’o atmosferă de sim­
român. în oamenii lui din cele trei volume: „în urma patie şi duioşie. Se citeşte un fragment din scrisoarea
plugului**, „Două neamuri** şi „Pe drumul Bărăganului** popii „Vasile Todoran**, care a fost cea mai gustată
isbucneşte par’că întinerirea, împrăvărarea literaturii din toate citaţiile conferenţei.
noastre. Paginile lui Sandu împrăştie o „mireasmă Se înşiră şi se caracterisează pe scurt operile celor­
înviorătoare de pământ reavăn**, de care plugarii se lalţi scriitori tineri din România: loan Adam, Al. Ca-
alipesc cu dragoste amestecându-şi sudorile cu ţărâna zaban, Em. Gârleanu, loan Bârseanul, N. Dunăreanu,
lui. Se ceteşte o pagină în care se descrie munca su­ loan Ciocârlan. Iar dela noi din Ardeal se vorbeşte,
blimă de pe câmp a plugarilor noştri şi începutul pe lângă Z. Bârsan şi G. Stoica, în special de Al. Ciura,
Clăcaşilor lui Goga, pentru a se dovedi înrudirea un suflet de artist de o fineţe remarcabilă, care, ca
sufletească a scriitorilor noştri mai tineri, pentru a se întotdeauna, a fost neîndreptăţit şi de astădată, vor-
arătă spiritul nou de o desăvârşită frumseţe, care bindu-se prea puţin despre el.
înzestrează literatura românească cu pagini ce pot Conferinţa se încheie cu următoarele cuvinte:
împodobi orice literatură cultă. Asemenea pagini, în Mi-ar păreâ bine, dacă aş puteâ recomandă ope-
cari se descrie truda ţăranilor, nu se poate să nu rilc scriitorilor noştri tineri tuturor celor de faţă, între
înduioşeze, să nu trezească în suflete sentimente de cari zăresc şi câteva feţe de ţărani.