Page 18 - 1908-17

418 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1908.

Cronică muzicală.
Un compromis muzical. franţuzească, păstrând mai multă rafinărie în expresie
în timpul verii publicul bucureştean iubitor de mu­ şi mai multă fineţă în armonizarea motivelor împru­
zică e asediat cu felurite operete, nemţeşti mai ales, mutate de pe la diferiţi compozitori, vechea operetă
date şi mai bine şi mai rău de câte o trupă de ope­ franţuzească înseamnă singura fază de ridicare a genului.
retă. Ba, vara aceasta li s’a părut întrepizilor im­ Iar opereta nemţească, şi cea cu caracter vienez în
presari că pot „face afaceri" şi mai bune şi au alcă­ special, înseamnă decadenţa genului şi pornirea re­
tuit două trupe de operetă, ambele destul de şubrede pede spre o banalizare deplină.
din pricina elementelor despărţite. De aceea în aceste operete nemţeşti se simte atât
Ca muzică distractivă opereta e un gen destul de de mult trebuinţa câte unui comic care să ştie cum
bine primit pretutindeni. Şi prin faptul că acţiunea, să se înnece mâncând un cârnaţ vienez sau să aibă
ţesută de obiceiu pe motive caraghioase, e foarte talentul deosebit de a valsa ca unul care „a luat lu­
uşurică şi alunecă adeseori pe panta obscenului leaua neamţului!" Fără doar şi poate că şi ăsta-i un
— subiectul interesează mai mult pe mulţi gusta­ talent şi cu atât mai mult trebue să facă caz de ase­
tivi ai acestui gen de pastişuri artistice. Căci, din punct meni manifestări ale lor când acelaş vals scărmănat,
de vedere muzical, opereta rămâne ceeacc a fost în dela început pân’ la sfârşit, în toată opereta nu poate
veci de veci: un compromis sarbâd între muzică şi da alte prilejuri mai bune de manifestare cântăreţilor.
acţiune, o apariţie de carnaval lipsită de orice frutn- Aşa fiind, compromisul acesta muzical nu-i decât
seţă — un adevărat bastard al muzicei. un mijloc de exploatare, o ocazie de meremetiseală
E foarte cunoscut fasonul acestui gen de înşelare a pungilor celor naivi.
şi pervertire a gustului muzical. Cum, apoi, în faza decadentă a genului — opereta
Se începe, de obiceiu, grav, foarte grav! Câteva vieneză, partea decoltată îşi are loc de căpetenie,
măsuri de muzică bună împrumuturi deadreptul succesul e din ce în ce crescând. Fuste care se ridică
din marii compozitori, dacă nu cazuri de „falşă me­ cu îndemânare, gesturi depravate favorite amatorilor
morie muzicală", - ce te fac să te mai aştepţi la de „şantane", enunţări de scabrosităţi şi apoi lăsări
ceva, tot cam de acelaş caracter. Ce dezamăgire 1 de cortină asupra unor asemeni impresii, — sunt atâtea
După întâile fraze ale aşa zisei „Uverturi", ur­ şi atâtea dibăcii cu cari alcătuitorii „compromisurilor
mează însăşi entrata destul de banală a originalităţii muzicale" lovesc la sigur în simţurile josnice pe care
autorului. De sigur, deci, un vals! A, ce vals! Se cu­ le hrănesc şi le aţâţă!
noaşte cât e de frumos după balansările penelor dela De aceea, în ultimele manifestări ale fazei decadente
pălăriile cucoanelor, după fredonarea isteaţă a tinerilor acţiunea începe să-şi petreacă măcar câte un act la
iubitori de muzică. „şantan", dacă nu în vre-o casă cu faimă rea.
Acesta-i „leit-motivul". Valsul din „Uvertură" re­ E un procedeu dibaciu cu care autorii acestor
prezintă oarecum punctul culminat al inspiraţiei au­ pastişuri muzicale îşi apropie pe lângă marea masă
torului. de naivi şi pe depravaţii stâlpi ai localurilor ticăloase.
Şi ceeace urmează apoi, tot în cadenţă de vals, cu Şi dovadă că le încep bine şi că fac treburi bune,
mici escapade uneori prin muzica autorilor de romanţe o arată cu prisosinţă seriile de representaţii ce le fac
italieneşti, se înşiruie în două trei şi chiar patru acte, cu mizeriile lor muzicale şi pricopseala impresarilor
destul de lungi, destul de sterpe în ce priveşte mu­ cari fac cu zecile de mii de lei, pe urma operetei.
zica, însă bogate prea bogate — în jocuri uşoare La noi înrâurirea desastruoasă a operetei începe
de cuvinte şi în prilejuri de giambaşuri şi bufonade să fie din ce în ce mai simţită. Pe deoparte lipsa unei
pentru actori. companii bune de operă sileşte pe public să-şi gă­
Iată ceeace fac succesul acestor alcătuiri de „şablon" sească un mijloc de petrecere în reprezentaţiile de
ce nici nu pot purtă numele de compoziţii: actorii şi operetă; iar pe de altă parte, stricându-se în ăst fel
cei comici îndeosebi. tot mai mult gustul publicului, e aproape peste pu­
Fără multe calităţi de cântăreţi, aceşti oameni gă­ tinţă să se facă ceva deplin spre orientarea lui.
sesc un loc de scăpare în hibridele alcătuirii lipsite Ne trebuesc reprezentaţii de operă, cât mai bine
de miez, însă foarte potrivite pentru lipsurile lor de date şi cât mai ieftin, şi în acelaş timp şefii de orche­
tot soiul. stră destoinici prin „caffe-concerte" să lupte din răs­
De aceea nu-i nici o mirare că anume alcătuitori puteri pentru înlăturarea operetei din domnia asta
de asemeni „compromisuri muzicale" — uneori chiar in care a fost ridicată.
şi impresarii — se întovărăşesc cu actori de aceştia Şi numai în ăst chip gustul muzical îşi va putea
— bufoni, continuând genul lor de manifestare arti­ veni în fire şi concertele de muzică clasică vor fi mai
stică la nesfârşit. Unii fără alţii nu pot s’o ducă. Şi-i cercetate şi mai înţelese de marele public.
logic să se înţeleagă între ei spre a exploata naivi­ Dar pentru acest lucru se cer jertfe.
tatea şi desorientarea artistică a publicului. Şi nu ajutându-se companii ce reprezintă „com­
însă în chiar cuprinsul acestui gen de „compromi­ promisurile muzicale" despre care am pomenit, se face
suri muzicale" se poate face o deosebire. Opereta operă de întemeiare şi deşteptare a gustului muzical.