Page 19 - 1908-17
P. 19

Nrul 17, 1908.             LUCEAFĂRUL                        419

         Ar  trebui,  tocmai  dimpotrivă,  printr’o  măsură  la   niile  de  exploatare  a  lipsei  de  gust  muzical  îşi  vor
        fel  cu  aceea  luată  de  „Direcţia  teatrelor"  împotriva   face mendrele în bună pace.
        pieselor  decoltate,  să  fie  cât  de  cât  censurate  şi  com­  Ce  vreţi?  Oamenii-s  încredinţaţi  că  spre  a  stoarce
        paniile  acestea  de  exploatare  a  lipsei  de  gust  şi  a   gologanii  mulţimii  pot  face  tot  ce  vor.  Şi  nu  cruţă
        naivităţii publicului  pe temeiul pornografiilor încolăcite   nici  decum  nici  bunul  simţ,  nici  cele  mai  alese  sim-
        în valsuri.                      ţeminte omeneşti, spre a-şi ajunge scopul.
         Artiştii,  dacă  sunt  şi  artişti  printre  ceice  iau  parte   De  aceea,  activitatea  artistică-înuzicală  a  compa­
        la  aceste  exibiţii  de  prost  gust,  îşi  vor  găsi  locurile   niilor  de  operetă  ce  se  bat  pe  publicul  bucureştean,
        cuvenite  într’o  trupă  de  operă  diriguită  de  muzicanţi   nu  are  nici  o  însemnătate  în  desvoltarea  muzicală  a
        corecţi şi dornici de a mări bunul gust muzical obştesc.  noastră  şi  ceeace  putem  aştepta  cu  nerăbdare  e  ca
         Până  atunci,  însă,  până  când  o  trupă  bună  de  operă   această  activitate  să  fie  mai  repede  încătuşată  prin
        va  fi  deplin  închegată  —  e  vorba  să  se  întemeieze   ivirea  mult  aşteptatei  trupe  de  operă  naţională  1
        în  toamnă  o  asemenea  instituţie  naţională  sub  direcţia   Şi  bine  ar  fi  ca  pentru  reuşita  acestei  idei  dl  Po­
        dlui  Popovici-Bayreuth,  directorul  Conservatorului  şi   povici-Bayreuth  să  nu  cruţe  nici  o  jertfă,  strângând
        cunoscut  tuturor  prin  strălucita'  sa  activitate  artistică,   lângă  sine  toate  elementele  în  stare  să  facă  să  înflo­
        —  până  s’o  înfăptui  acest  vis  al  tuturor  celorce  cu­  rească o operă naţională!
        getă  la  înflorirea  muzicei  la  noi,  până  atunci  compa­  B. I.ăutarul.



                                    Biserică.
               Biserică, atâtor mii de neamuri   Lumina e iconostas de rază
               Ce caută adăpostul tău în gloate,   5ub care câmpul şi-a ’nflorit covorul,
               Cum saltă cântăreţii tăi prin ramuri,   Brădetul de pe culmi ne tămâiază,
               Cum trage vântul clopotele toate.  Cetania o murmură isvorul.
               Biserică, cu bolta sprijinită   Când norii grei s’apropie cu darul,
               Pe zidurile munţilor din ceaţă,   Preotul tău pe fulgere coboară
               Amvonul tău e stânca prăbuşită,   Şi tunetele sguduie altarul
               Strănile tale—văile ’n verdeaţă,  Când umbra lui văzduhul înfioară.
                              Biserica acelui ce ’nţelege
                              Cuvântul tău din clocotul de ape,
                              Şi 'n taina cea presus de orice lege
                              Cu suflet neatins de rău încape.
                                                   Maria Cunţan.



                                    Nemurire.
               Te-am zărit de sub arini, seara, târziu   El, râvnitor de viaţă pământească
               Şi eră lună nouă,             Cu gând să mi te fure,
               Din umbră mi-am întins fără să ştiu   A trimis pe rând să te ’nvălească
               Cu dor spre tine brafele-amândouă.  Perdele lungi din negurile sure ...
               Tu din lumină blând m'ai agrăit   Dar te-am cuprins şi ne-a ’nvălit pe doi,
               Ca pe-un copil neştiutor de rele,   Copilul ceriului senin şi-al mărei;
               Sticlea de sus luceafărul uimit   Nu te uită prin negură la noi...
               în lumea lui de stele.        închide poarta zărei.
                                                             ftaria Cunţan.
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24