Page 19 - 1908-17
P. 19
Nrul 17, 1908. LUCEAFĂRUL 419
Ar trebui, tocmai dimpotrivă, printr’o măsură la niile de exploatare a lipsei de gust muzical îşi vor
fel cu aceea luată de „Direcţia teatrelor" împotriva face mendrele în bună pace.
pieselor decoltate, să fie cât de cât censurate şi com Ce vreţi? Oamenii-s încredinţaţi că spre a stoarce
paniile acestea de exploatare a lipsei de gust şi a gologanii mulţimii pot face tot ce vor. Şi nu cruţă
naivităţii publicului pe temeiul pornografiilor încolăcite nici decum nici bunul simţ, nici cele mai alese sim-
în valsuri. ţeminte omeneşti, spre a-şi ajunge scopul.
Artiştii, dacă sunt şi artişti printre ceice iau parte De aceea, activitatea artistică-înuzicală a compa
la aceste exibiţii de prost gust, îşi vor găsi locurile niilor de operetă ce se bat pe publicul bucureştean,
cuvenite într’o trupă de operă diriguită de muzicanţi nu are nici o însemnătate în desvoltarea muzicală a
corecţi şi dornici de a mări bunul gust muzical obştesc. noastră şi ceeace putem aştepta cu nerăbdare e ca
Până atunci, însă, până când o trupă bună de operă această activitate să fie mai repede încătuşată prin
va fi deplin închegată — e vorba să se întemeieze ivirea mult aşteptatei trupe de operă naţională 1
în toamnă o asemenea instituţie naţională sub direcţia Şi bine ar fi ca pentru reuşita acestei idei dl Po
dlui Popovici-Bayreuth, directorul Conservatorului şi povici-Bayreuth să nu cruţe nici o jertfă, strângând
cunoscut tuturor prin strălucita' sa activitate artistică, lângă sine toate elementele în stare să facă să înflo
— până s’o înfăptui acest vis al tuturor celorce cu rească o operă naţională!
getă la înflorirea muzicei la noi, până atunci compa B. I.ăutarul.
Biserică.
Biserică, atâtor mii de neamuri Lumina e iconostas de rază
Ce caută adăpostul tău în gloate, 5ub care câmpul şi-a ’nflorit covorul,
Cum saltă cântăreţii tăi prin ramuri, Brădetul de pe culmi ne tămâiază,
Cum trage vântul clopotele toate. Cetania o murmură isvorul.
Biserică, cu bolta sprijinită Când norii grei s’apropie cu darul,
Pe zidurile munţilor din ceaţă, Preotul tău pe fulgere coboară
Amvonul tău e stânca prăbuşită, Şi tunetele sguduie altarul
Strănile tale—văile ’n verdeaţă, Când umbra lui văzduhul înfioară.
Biserica acelui ce ’nţelege
Cuvântul tău din clocotul de ape,
Şi 'n taina cea presus de orice lege
Cu suflet neatins de rău încape.
Maria Cunţan.
Nemurire.
Te-am zărit de sub arini, seara, târziu El, râvnitor de viaţă pământească
Şi eră lună nouă, Cu gând să mi te fure,
Din umbră mi-am întins fără să ştiu A trimis pe rând să te ’nvălească
Cu dor spre tine brafele-amândouă. Perdele lungi din negurile sure ...
Tu din lumină blând m'ai agrăit Dar te-am cuprins şi ne-a ’nvălit pe doi,
Ca pe-un copil neştiutor de rele, Copilul ceriului senin şi-al mărei;
Sticlea de sus luceafărul uimit Nu te uită prin negură la noi...
în lumea lui de stele. închide poarta zărei.
ftaria Cunţan.
