Page 20 - 1908-17

420 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1908.

Din literatura străina.

S y n n o v e S o l b a k k e n linişte mare şi, peste tot, nu prea simţiai
că eşti la o nuntă. Lui Torbjorn îi trebuia un
de Bjornstjerne Bjornson.
ţăruş nou la hamuri şi plecă să-şi caute unul;
Capitolul V. în curte nu găsi şi tot căutând mai departe
Unii eşiau alţii încercau s’aducă lăutarul dete de un şopru mic de lemne şi intră încet
în casă şi să ’nceapă jocul; dar lăutarul adur- şi îngândurat, urmărit de vorbele mirelui.
mise într’un colţ prin tinda casei şi câţiva Aci află ce căută şi, fără să se gândească
se rugară să-l lase să doarmă că, de când mult, s’aşeză, răzimat de un perete, cu cuţitul

Satmary: Pe marginea Bărăganului.
îl bătuseră aşa de grozav pe tovarăşul său şi cu ţăruşul în mână. Deodată auzi alăturea
Lars, Ole cântase zi şi noapte fără contenire. un oftat care veneâ de după peretele de scân­
Lucrurile lui Torbjorn se aduseseră în curte; duri. Torbjorn ascultă.
calul se înhămase la altă trăsură, deoarece — Eşti t u . . . adevărat? se auzi o voce de
el, cu toate stăruinţele, voia să plece. bărbat, frântă şi obosită. Apoi auzi un plâns
Mirele, mai ales, căută să-l oprească. „Rămâi, de femeie:
că pentru mine nu-i aici bucuria atât de mare — De ce-ai mai şi venit aici? întrebă vocea
precum se pare,“ zise el şi Torbjorn rămase de femeie înecată de lacrimi.
pe gânduri; totuşi îşi propuse să plece până Hm, — d’apoi la a cui nuntă să fi cântat
nu înserează. dacă nu la a ta?
Văzând că nu-1 pot opri, oamenii se îm- Şi Torbjorn se gândi: e de bună seamă Lars
prăştiară prin curte; erau oaspeţi mulţi, dar lăutarul, care zace acolo.