Page 22 - 1908-17

422 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1908.

£________________________________
Satmary: La izvor. Satmary: Ţesătoare.
Căruţa îl aşteptă. îşi potrivi ţăruşul şi în­ Ceata întreagă se apropiase de căruţă.
trebă de mire, să-şi ia rămas bun. Mai bine Knut se împlântase în faţa calului, îl ne-
i-ar fi părut însă de nu l-ar mai fi întâlnit tezâ şi se uită la capul lui. Knut eră foarte
şi se urcă în căruţă. înalt, aveâ părul galben dar aspru şi nasul
Deodată se auzi larmă mare din partea cârn. Nu prea semăna cu soră-sa. Numai puţin
stângă a gospodăriei. O ceată ’ntreagă da la gură şi la frunte, dar toate trăsăturile
năvală din şură şi un flăcău înalt, care venea cari la ea erau gingaşe, la el erau grosolane.
în frunte strigă: Cât să-ţi dau pe cal? zise Knut.
Da unde s’a vârât? S’o fi ascuns? N’am de gând să-l vând.
Unde e? Crezi poate că nu ţi-l pot plăti?
Aici, aici, strigară mai mulţi. Ce ştiu eu ce poţi şi ce nu poţi!
Nu-I lăsaţi să s’apropie, ziceau alţii, că Aşa! Va să zică te’ndoeşti? Ia seama
nu s’alege lucru curat. îţi spuiu !
E Knut? întrebă Torbjorn. Flăcăul care stătuse în casă, răzimat de
Da, e beat şi-atunci caută totdeauna perete şi se jucase cu pletele fetelor, şopti
cearta şi bătaia cu lumânarea. vecinului:
TorbjOrn dete bici calului. La spate auzi Par’că tot nu prea cutează Knut.
un glas : „Stai pe Ioc, tovarăşe !“ dar fiindcă Knut auzi.
calul nu se oprea, el îl lăsă să meargă. Cel Cine zice că eu nu cutez? Eu nu cutez?
dela spate strigă iar: Se adună lume tot mai multă.
Oho, te temi, poate, Torbjorn Granliden? La o parte! Nu vedeţi calu!? strigă
Torbjorn strânse hăţurile făr’ a se uita Torbjorn avândându-şi biciul. Voiâ să plece.
înapoi. — Ce? strigi la mine să mă dau la o parte?