Page 5 - 1908-17
P. 5

Nrul 17, 1908.             LUCEAFĂRUL                       405

         Ce  dracii’  să  fie?  mă  gândesc.  —  Şi  mă  dau   fată  n’o  mai  vedeam,  iar  moşneagul  stâ  cu
       aproape.                          capul  plecat,  cu  mare  mâhnire,  între  albi­
         „Moşule, zic, ce este?          nele lui.
           la  vină  ’ncoace,  Culai!  zice  Câmpanu.   Iar  Dumitru  Câmpanu  a  băut  o  garafă  de
       Vezi tu cum se bat muştele ici şi colo, şi colo?  rachiu  şi  s’a  dus  într’un  suflet  la  boier,  a
           Văd.  Se  apucă  ’n  lăbuţe  şi  se  ’mpung   căzut în genunchi şi a început să se vaiete:
       cu acele.                          „Aman!  aman,  cucoane!  Anu’  ăsta  n’ai  să
           Dacă  vezi,  e  bine.  Apoi  află,  măi  băiete,   mai  ai  mană  la  prisacă...  Este  unu’  Buburuz,
       că  la  ştiubeele  noastre  vin  albine  străine,  ca   care  farmecă  albinele  şi  le  trimite  la  noi  de
       să  fure  mierea...  Iaca  este  cineva  care  se  ne­  ne fură mierea ...“
       căjeşte  să  ne  iee  mana.  Iaca,  de-o  săptămână   Când  a  auzit  una  ca  asta,  stăpânul  rău  s’a
       tot  cerc  eu  şi  gândesc,  şi  văd  că  vin  muşte   tulburat. Zice:
       trimese, care bat pe-a noastre ...  „Care Buburuz?
           Cum se poate, moşule?            Este  unu’  Buburuz,  cucoane;  are  o
           Iaca, se poate.               fată...  Frumoasă  fată,  cucoane!  Şi  el  farmecă
           Ş’a cui muşte să vie? zic.    albinele!"
           Apoi eu am prepus pe cineva..  Atuncea  boierul  s’a  gândit,  pe  semne,  mai
         Şi  s’apucă  Câmpanu  şi  aşează  la  vre-o  două   mult  la  fată  decât  la  mana  prisăcii  lui.  Bo-
       ştiubee  ţevi  de  trestie  şi  închide  de  jur  îm­  ieru-i  boier.  S’a  sculat  ş’a  dat  poruncă  să-i
       prejur  la  urdiniş.  Şi  vin  albine,  şi  vin,  şi  intră   puie  şaua  pe  cal.  A  luat  cu  el  un  vătav  şi
       hai-hai,  prin  ţevile  de  trestie,  da’  de  eşit  nu   doi  feciori  boiereşti,  l-a  luat  pe  Câmpanu,
       mai  ies.  Şi  după  aceea  moaie  el  nişte  humă,   m’a  luat  şi  pe  mine,  şi  hai  la  prisaca  cu  al­
       şi  scoate  ţeava  dela  un  ştiubei,  şi  ies  albinele   binele fermecate!
       buluc.  Şi  cum  ieşeau,  el,  cu  pămătuful,  le   Da’  eu  atuncea  eram  prost.  Tot  nu  price­
       stropea  cu  muruială...  Face  el  tot  aşa  şi  la   peam  ce  vrea  boieru’  —şi  nu  pricepusem  ce
       celelalte  urdinişuri,  pe  urmă  mă  ia  cu  dânsul,   Iudă  şireată  fusese  Câmpanu.  Ajungem  noi.
       şi,  repede,  prin  pădure,  ne  ducem  pân’  la   Găsim  pe  Buburuz  cu  fruntea  încreţită  şi  cu
       prisaca  lui  Buburuz.  Ajunge  acolo,  se  dă  pe   ochii tulburi. Mă uit eu, par’că nu-I mai cunosc.
       lângă  un  ştiubei,  se  dă  pe  lângă  altul,  vede   Boieru’  nostru  eră  gras  tare,  şi  cărunt.  Avea
       albine stropite cu humă.  y      două bărbii şi vorbea cam pe nas. Zice:
         „Măi  Buburuz,  zice,  tu  trimeţi  albine  la   „Tu eşti Buburuz?
       furat...“                            Eu.
        Fata  se  uită  uimită  şi  mă  ’ntrebâ  din  ochi:   —  Tu ai o fată?
       ce-i?  Iar  Iftime  Buburuz  s’a  încruntat  şi  s’a   —  Eu  am  nişte  albine,  răspunse  Buburuz;
       întors spre Câmpanu:             pe  care  le  vedeţi...  Muncesc  la  ele  cu  cinste,
        „Măi,  tu  eşti  haidău,  nu  eşti  prisăcar,  dacă   şi  văd  că  dela  dumneavoastră  îmi  vine  nă­
       grăieşti asemenea vorbă ...      paste. judecată este—şi văd că vine silnicie..."
        —  Măi  Buburuz,  zice  Câmpanu,  ba  eu  îs   Boieru’ se mânie.
       prisăcar,  nu-s  haidău.  Eu  albinele  tale  ţi  le-am   „Măi!  zice.  Tu  ai  luat  mana  prisăcii  mele.
       stropit  cu  humă  şi  le  văd  aici.  Albinele  tale-s.   Luaţi-1,  bre,  puneţi-l  jos,  şi-i  daţi  cincizeci
       Eu  mă  duc  să  spun  boierului,  măi  Buburuz,   de vergi, ca la oastea muscălească!"
       şi n’are să-ţi fie moale..."       Se  răpede  vătavul,  se  răped  feciorii  boie­
        Moşneagul  s’a  uitat  cu  nişte  ochi  ascuţiţi,   reşti,  iar  ciocoiul,  printre  ştiubee,  îşi  face
       cu  asprime,  la  Dumitru  Câmpanu  şi  şi-a  cu­  vânt spre căsuţă.
       tremurat barba când i-a răspuns.   Eu  stăm  deoparte.  Văd  ceva  alb,  un  obraz
        „Măi! zice; la porci, — nu la albine!"  par’că,  la  o  ferestruică,  şi  mi  s’a  strâns  inima.
        Şi  fata,  înfricoşată  pe  prispă,  lângă  colţul   Şi  văd  deodată  şi  pe  moşneagul  Buburuz
       păretelui,  s’a  uitat  cu  jale  la  mine;  şi  par’că   înnălţându-se,  fluturându-şi  barba,  şi  vânzo-
       mi-a trecut o înfiorare prin inimă...  lindu-se  între  slugi.  îl  văd  colea,  îl  văd  între
        Ne-am  dus.rM’am  mai  uitat  înnapoi.  Pe  ştiubee, îl văd lângă boier, —şi numai zăresc
                                                                   1*
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10