Page 6 - 1908-17

406 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1908.

prin soare, fărmându-se o puzderie iute, un Asta s’a întâmplat. Iar peste noapte a venit
vârtej, — şi par’că toată prisaca a început să un şirag de căruţe, a încărcat Buburuz toate
bâzâie a războiu. Văd pe boier că pune mâ- muştele lui şi s’a dus cu fată cu tot. S’a
nile la ochi şi prinde să se apere, aud pe dus în alt colţ de ţară, în altă poiană, cine
un fecior-boieresc suduind, — şi încep să se ştie unde şi eu am rămas cu Câmpanu ...
frământe, încep să fugă în toate părţile, dau Da’ Câmpanu, în tufa lui, se uită la sticla
năvală la cai, caii prind să zvârlă; ş’am cu rachiu, şi zicea că pe Buburuz l-au dus
fugit şi eu, au umplut şi ei cărările pădurii, pe sus albinele, cu fată cu tot...
ş’apoi i-am întâlnit pe toţi într’un târziu, cu Ş’aşa cântec a avut ş’o dragoste din ti­
obrajii umflaţi, puhavi, şi cu ochii mititei ca nereţe ...
nişte vârfuri de cuţit... Mihail Sadoveatiu.

C A 1 N.')

i.
în vremi demult s’a aşternut sub glie Simţeam demult suflarea de otravă
Şi trupul tău şi mâna vinovată, Cum doarme ’n pieptul fraţilor de-o mamă,
Dar Cain, tu păcătuirii tată, Cum din cetăţi cu turnul de aramă
Tot mai resai şi ’n vremea mea târzie. Purcede ’n lunci şi ’n creştet de dumbravă.
Azi creşte iarbă proaspătă, curată, Dedeam cum duhul negru se destramă,
Pe groapa ta de veşnică urgie Mă înecă funinginea grozavă
Dar, vezi, păcatul pururi reînvie Şi desluşeam clocotifoarea lavă
Nu l-a primit ţărâna ’nfiorată ... Cum se ’nfiripă nebăgată ’n seamă.
El s’a ’mpărţit în largul lumii noastre, Tu frate rău, cu inima flămândă!
Se sbuciumă neadormit în fire Când Aveli mii cerşetoreau iertare,
Pe plaiuri verzi, pe stâncile sihastre. Nu te-ai oprit în drumul de osândă!
Noi î-i simţim ispita ’nfrigurată, — Păcatul tău şi-a înteţit avântul
Nepoţi ai tăi, părtaşi în moştenire Şi n’ai avut nici milă, nici mustrare
Purtăm în suflet zestrea blăstămată! Când otrăveai în urma ta pământul!
III.
Azi s’a aprins oceanul tău de ură :
Azi limbi de foc despică aurora,
Pierzarea astăzi îşi întinde hora
Şi despletită urlă ’n bătătură.
S’a început războiul tuturora,
Azi strig’ acei ce mii de ani tăcură,
Deslănţuita patimii arsură
Azi prăpădeşte ’n trăznete Gomora!
Bieţi munţi bătrâni! Doi gemeţi azi de jale...
De-atâtea-ori v’aş fi mutat din cale,
Doi stavila atâtor visuri moarte!
D’aş prăvăli azi munte peste munte,
între pământ şi cer v’aş face punte,
Să n’aud plânsul fraţilor departe!
Octavian Goga.
‘) Din volumul de poezii ce se va pune sub tipar.