Page 13 - 1908-18

Nrul 18. 1908. LUCEA KAKI'] 441

de autori, ne orientează destul de bine asupra Ni-am dat silinţa ca în cele de mai sus
stării înapoiate în care se găseşte poporul să scoatem în relief toate momentele mai
nostru din Sălagiu şi totodată dau busola importante ale adunării generale a Asocia-
în ce direcţie au să muncească cei chemaţi ţiunii din Şimleu. Oricine se poate convinge
pentru îndreptarea înapoierii lui culturale şi că ea a fost una dintre cele mai reuşite,
economice. care a adus şi câteva momente nouă şi de
Pilda despărţământului Şimleu, de a pregăti însemnătate în viaţa Asociaţiunii.
asemenea schiţe monografice, va fi desigur Ni-ar fi plăcut să vorbim, pe larg despre
urmată în viitor de toate despărţămintele pe participarea ţăranilor la această adunare, dar nu
teritoriul cărora se vor ţinea adunările ge­ o facem, fiindcă unii corespondenţi ai ziarelor
nerale. noastre au judecat destul de drept această
In anul viitor ar fi de dorit ca Asociaţiunea participare şi fiindcă omul se hotăreşte cu
să-şi ţină adunarea generală în Oradea mare, greu să-şi mai trezească în suflet impresii
ca interesul trezit în Sălagiu, în acest an, prea puţin îmbucurătoare.
să nu adoarmă pe alte câteva decenii. Dacă Nu putem încheia această dare de seamă
Orădanii se vor putea hotărî să învite Aso­ fără să ne exprimăm admiraţiunea şi recu­
ciaţiunea să-şi ţină viitoarea adunare generală noştinţa faţă de comitetul aranjator şi faţă
în capitala Bihorului, ar trebui să iee dis­ de acei fruntaşi ai Sălagiului, cari n’au cruţat
poziţii din vreme, ca să ne poată da şi nici osteneală şi nici jertfe ca să facă din
dânşii o asemenea schiţă monografică şi să adunarea din Şimleu una dintre cele mai
facă şi alte pregătiri demne de un vechiu frumoase serbători culturale.
centru cultural românesc, cum e Oradea mare. Oct. C. Tăslăuanu.

în (intirim de suflete ...

Amurgul arde facle de-agonie într’un târziu, de lumi lănţuitorul
în templul majestos al înserări, Murind, văzduhul în priviri cuprinde
Iar norii de aramă — poarta zării Şi peste culmi înfige-a serii faclă.
O străbătură 'n haină purpurie ...
în (ara unde pribegeşte dorul —
Din cerul roş, din largul depărtării, în ţintirim de suflete s’aprinde
Lumini târzii coboară pe câmpie... Luceafărul — o candelă pe-o raclă.
Şi ’n urma lor, o rază cenuşie
întinde largi aripele ’noptării... Victor Eftimiu.

Doi tovarăşi.
Pe coasta înecată în Dunăre de floare Tovarăşul cuminte din iarb' abia răsare
îşi flutură Joiana urechile a lene Şi dulce-o mai desmeardă pe draga lui Joiană:
Şi-un mititel tovarăş, în mână c’o cicoare, Că mama iui de-acasă, la dus, i-a spus c'o are
O apără cuminte de muştele viclene Mai dragă dacă paşte în câmp mai multă hrană,
Ce vreu să-i fure ticna truditelor ei gene. Şi i-a mai spus lui mama, că-i văduvă sărmana.
Bătrânul soare cată, din jăfu-i de amează,
La darurile sale: minunile ’nfloririi...
Pe-o coastă doi tovarăşi alăturea visează:
Joiana unei văduvi şi-un copilaş al firii,
Şi soarele-i desmeardă din scaunul măririi.
G. Rotică.