Page 19 - 1908-18

Nrnl 18, 1908. LUCEAFĂRUL 447

s’a sfârşit dacă ne părăseşt,
asta o ştiu. Torbjorn o privea
încremenit, nemişcat. Privirea
lui o pătrunse până ’n măduva
oaselor şi începu să ’ngâne
un Tatăl-Nostru; credea că nu
mai are mult de trăit. Şi cum
stă aşa, se gândi, deodată
cât le eră el de drag la toţi
şi cum nu eră nici unul din
fraţi acasă. Trimise sus la
munte după Ingrid şi un frate
mai mic şi se ’ntoarse apoi
iar la locul ei. El tot o mai
priviâ ţintă şi căutătura lui
îi atinse inima, ca un cântec
de biserică, care-i duceâ do­
mol gândurile într’o lume mai
bună. Expoziţia meseriaşilor din Blaj: Industria agricolă şi cojocăritul.
Bătrâna Ingeborg, cu ev­
lavie luă Biblia şi zise: „Am să-ţi cetesc — Cum mai i-e?
ceva şi-o să te simţi mai bine“. A dormit, răspunse Ingrid, dar e aşa
Neavând ochelarii la ’ndemână, deschise slab de nu poate nici mâna să şi-o ridice.
cartea la o pagină din Evanghelia lui Ioan pe Sămund vru să intre să-l vadă, dar, dela
care o tot cetise de copilă şi-o ştie aproape uşe se ’ntoarse. Doctorul venea zilnic. Torb-
pe de rost. Nu ştia bine, dacă o ascultă el jbrn putea să vorbească, dar nu eră iertat
sau ba, căci zăceâ tot nemişcat, cu privirea să se mişte. Ingrid şi mama şi fratele mai
încremenită; dar ea cetea. mic erau tot la el. Tată-său nu venea nici­
Sosi şi Ingrid s’o înlocuiască; Torbjdrn odată şi se vedea că nu-i cade bine. De
dormea. Ingrid plângea mereu. Plângând ve­ câteori se deschidea uşa, se uită cu ochi mari
nise dela munte şi se gândea la Synncive şi lor li se părea că tot aşteaptă pe tată-său.
care nu aflase nimic. Odată îl întrebă Ingrid, dacă n’ar vrea să
Veni şi doctorul şi-l căută. mai vadă şi pe alţii din neam, iar el răspunse:
Aveâ o împunsătură de cuţit la o coastă şi Dacă ei nu vor să mă vadă!
eră greu rănit, doctorul nu zicea însă nimic Ii spuseră lui Sămund, dar el nu răspunse
şi nici nu-l întrebă nimeni. Sătnund intrase nimic. In ziua aceea, când sosi doctorul, el
cu el la bolnav şi nu l-a lăsat din ochi cât era plecat; la întors îl întâlni însă. Sămund
i-a căutat copilul, apoi l-a petrecut la Karjol'), şedea la marginea drumului şi-l aşteptă.
i-a ajutat să se urce şi şi-a scos şapca când Când se apropie, îi dete ziua bună şi întrebă
i-a spus doctorul că vine şi a doua zi. Apoi de băiat.
s’a întors Ia nevastă şi i-a spus: în rea stare l-a adus; fu răspunsul scurt.
Dacă nu zice doctorul nimic, e rău! O să scape? întrebă Sămund şi-şi făcea
Buzele îi tremurau; se lovi cu un picior de lucru cu chinga dela şeaua calului.
peste celălalt şi plecă pe câmp. Mulţumesc, e bine prinsă.
Nu ştiâ nimeni unde-a fost. Seara nu s’a Nu era bine ’ntinsă.
întors acasă, nici noaptea, ci abiâ a doua zi Şi după câteva clipe de tăcere, în, care
şi eră întunecat de nu cuteză nimeni să-l Sămund îşi făcea mereu de lucru cu hamul,
întrebe. Nici el nu zise mai mult de două ca să nu se uite ’n sus, doctorul zise:
cuvinte: — întrebai dacă scapă; aşa cred, de bună
’) Karjol = căruţă cu două roate, târlie. seamă.