Page 20 - 1908-18

448 LUCEAFĂRUL Nrul 18, 1908-

aici, tata s’a făcut deodată
nevăzut şi nu ştiâ nimeni unde
s’a dus. Şi el se dusese din­
colo la nuntă şi toţi oamenii
s’au speriat când l-au văzut.
Şi s’a aşezat între ei, a beut
cu ei, şi mirele spune c’a beut
cam mult tata. Pe urmă a
’nceput să întrebe cum a fost
cu bătaia şi-a aflat întocmai
cum s’a petrecut. Apoi a venit
Knut şi tata i-a zis să spuie
acum el încă odată cum a fost,
şi s’au dus în curte chiar la
locul unde v’aţi luptat. Toţi
oaspeţii după ei. Şi Knut a
’nceput să spuie cum ai fi
umblat tu cu el şi cum i-ai
lovit tu mai întâi braţul de
i-a amorţit... şi s’a oprit.
Atunci Sămund ridică capul. Iar tata a ’ntrebat de n’a fost cumva aşa
Nai mai e ’n primejdie? mai departe? Şi-a apucat pe Knut de piept,
Nu, de vre-o câteva zile, răspnnse l-a ridicat şi l-a culcat jos pe piatra unde
doctorul. Şi în ochii tatălui se iviră lacrimi. se mai vedea sângele tău. Cu stânga îl ţinea
Cercă să le şteargă dar în zadar căci se iveau bine iar cu dreapta şi-a scos cuţitul. Knut
altele. îngălbenise şi nu se mişcă de loc, oaspeţii
Curată ruşine, cât îmi e de drag feciorul amuţiseră. Unii au văzut lacrimi în ochii tatii,
ăsta; dapoi vezi tu, doctore: flăcău mai chipeş dar lui Knut nu i-a făcut nimic. Şi tata iar
nu-i în tot ţinutul. l-a ridicat, apoi l-a aruncat îndată iar la pă­
Doctorul se înduioşă: mânt şi i-a zis: „Nu-mi vine să te las din
Şi de ce n’ai vrut să ştii nimic până azi? mână“ şi s’a uitat ţintă la el şi nu l-a lăsat.
N’am fost în stare s’aud, şi se luptă Şi au trecut două bătrâne şi una i-a zis:
cu plânsul care-1 năpădeâ mereu,—ş’apoi erau „Sămund Granliden, adu-ţi aminte de copiii
şi femeile; se uitau ţintă la mine şi aşteptau tăi.“ Atunci, spun, că tata i-a dat drumul lui
să ’ntreb şi eu atunci nu puteam. Knut şi ’ntr’o clipă a pierit din curte. Dar
Doctorul îl lăsă să se liniştească; apoi îl şi K n u t s’a şters dela nuntă şi nu s’a mai
privi Sămund drept în ochi şi-l întrebă de­ arătat.
odată: Abia isprăvise Ingrid de povestit, când uşa
îşi va câştigă el oare sănătatea deplină? se deschise şi cineva vârî capul în odaie.
Până la un loc, da; adecă asta nu se Eră chiar tata. Ingrid ieşi îndată iar Sâmund
poate spune de bună samă. Sămund rămase intră.
pe gânduri, şoptind: „Până la un loc... Apoi Ce-au tot vorbit cei doi n’a putut nimeni
ridică repede capul şi zise: „Mulţumesc de află. Mama însă ascultase la uşe şi i se pă­
ştire", întinse mâna medicului şi plecă. ruse c’aude vorbind de însănătoşarea copi­
Cam în acelaş timp, Ingrid şedeâ lângă lului şi întru cât se va putea vindecă. Nu
bolnav: ştie însă de tot bine şi nici nu cuteză să
Dacă te simţi destul de bine, vreau să-ţi intre până eră Sămund acolo. Când a ieşit
povestesc ceva despre tata. Sămund dela copil eră de tot blând şi aveâ
— Spune. ochii roşii. Trecând pe lângă Ingeborg, îi
- Apoi în sara întâi, când a fost doctorul spuse: „De trăit, o să ne trăiască, dar de-şi