Page 22 - 1908-18

450 LDCEAFÂRUL Nrul 18, 1908.
Deşi anunţarea reprezentaţiei s’a făcut în momentul despre înscenarea pieselor, arătând importanţa regi-
din urmă, sala a fost aproape plină, semn vădit cât sorilor. Toate aceste cunoştinţe le-a împrumutat
de mult ţine publicul românesc din Ardeal la artiştii după cum ne spune atât de sincer dintr’un ca­
săi. Dragostea cu care d-na şi dl Bârsan sunt întim- lendar unguresc. In partea a doua a conferinţei
pinaţi ar trebui să-i îndemne şi pe ei să aleagă pe care n’are nici o legătură cu partea întâia, se ocupă
viitor alte piese, în cari să-şi poată desfăşură mai de problemele mişcării teatrale dela noi, îndemnat mai
mult talentele dramatice atât de- frumoase. mult — se pare — de nişte articole ale noastre. Iată
în ce priveşte jocul d-nei şi dlui Bârsan, nu putem ce crede d-sa în această privinţă: 1. Să se sporească
decât să repetăm elogioasele aprecieri din trecut... pe toate căile posibile capitalul societăţii. Toată lumea
Au jucat cu verva şi au secerat aplauze zgomotoase. e de părerea aceasta. Vorba e însă, dacă sporirea
în pauză, d-na Bârsan a declamat câteva poezii capitalului nu se poate face, jucând şi teatru. 2. Să
scurte de G. Coşbuc, iar dl Calinuţchi, un tânăr artist începem a construi în toate centrele mai de seamă
dramatic de viitor, care a jucat în „Adresa greşită" scene stabile. Lucru pe care noi îl spusesem încă
un rol însemnat cu mult talent de interpretaţie, a 1906. 3., 10—15 ani să preparăm terenul pentru tea­
predat câteva monologuri comice, încântând publicul, trul de mâne-poimâne, printr’o organizare sistematică
deşi conţinutul lor lăsă de dorit... S. a mişcării diletantiste existente, prin crearea de reu­
* niuni dramatice şi prin crearea unui reportor sănătos.
Saphir. Un nume aproape necunoscut pentru ge­ Foarte frumoase planuri, pe cari dl Bănuţiu, în calitate
neraţiile tinere, care însă pe vremuri, în epoca pre­ de director artistic, desigur îşi va da toată silinţa să
mergătoare revoluţiei din 1848, erâ în gura tuturor. le realizeze. 4. Să se deie două burse anual, ca într’o
Satiricul şi recenzentul, odinioară atât de iubit şi lăudat, bună zi să ne trezim cu mult aşteptata trupă artistică.
înduşmănit şi hulit, nu mai există decât pentru scru­ Dl Bănuţiu spusese, înainte cu câţiva ani, să nu se
tătorii istoriei literare. mai deie burse. Dar omul îşi schimbă părerile.
Născut în Ungaria, la Lovasbereny, ca băiat tânăr Aceste sunt „cărăruşele înţelepte" pe cari dl Bă­
şi-a părăsit casa părintească şi, dedicându-se carierei nuţiu îndreaptă mişcarea teatrală a „Societăţii pentru
de gazetar, a colindat prin Pesta, Viena, Berlin, crearea unui fond de teatru român". Nefiind nimic
Miinchen, făcându-şi pretutindeni duşmani prin ironia nou în această formulare a problemelor societăţii nu
sa necruţătoare. în cele din urmă s’a aşezat la Viena, mai insistăm asupra lor, mai ales că sperăm să mai
unde a redactat revista „Der Humorist" şi a trăit mereu putem reveni.
în ceartă cu toţi scriitorii cu nume din Viena. Super­ Dl Bănuţiu ne spune că „munca aceasta pregăti­
ficial, lipsit de orice fond moral, toate scrierile lui — toare va avea şi ea un bogat conţinut etic-naţional,
schiţe, nuvelete, poezii, recenziuni, conferenţe publice dacă din nenorocire el nu poate fi deocamdată pur
— sunt un amestec de personalităţi, calambururi şi artistic".
glume etimologice, scăpărătoare uneori, dar nelăsând Chestiunea cu „arta pentru artă" şi cu moralitatea
nici o impresie în mintea cetitorilor şi ascultătorilor şi naţionalitatea în artă o întâlnim, de o vreme încoace,
săi. A fost un spirit de observaţie fin, scânteietor, dar tot mai des în presa noastră. Şi e bine că se accen-
n’a ştiut încălzi niciodată. Operele lui, adunate in două tuiază principiul etic şi naţional în mişcarea noastră
volume mari, nu se mai găsesc decât în rafturile bi­ artistică. Să nu se uite însă că arta adevărată nu e
bliofililor ... străină sau indiferentă faţă de aceste principii. Dim­
A murit uitat şi părăsit, dupăce de mult încetase potrivă ele trăiesc în orice operă de artă; în anumite
de a mai fi satiricul temut, la 5 Septemvrie 1858. puncte creaţiunea artistică e condiţionată chiar de ele.
Acum se împlinesc 50 de ani dela moartea lui şi aceasta Confuziunea, în această chestiune, provine credem,
ne-a îndemnat să-i dedicăm aceste şire. S. pe deoparte, fiindcă creaţiunea artistică se judecă din
*
punct de vedere al publicului, pe de altă parte, fiindcă
Anuarul XI. al Societăţii pentru fond de teatru se crede că multe creaţiuni slabe sau chiar imorale
român pe anul 1906—7. Anuarul cuprinde: discursul se cred că se pot justifică cu principiile „artei pentru
dlui Virgil Oniţiu, rostit la deschiderea adunării ge­ artă". Adevărata operă de artă, repetăm, are întot­
nerale a Societăţii, ţinute în Cohalm, în care se face deauna un „bogat conţinut etic-naţional". Prin urmare,
aprecierea personalităţii fostului preşedinte losif Vulcan în interesul mişcării noastre artistice, să nu facem
şi discursul dlui losif Blaga, secretarul societăţii, ro­ greşala de a întronă exclusiv principiul etic-naţional,
stit la mormântul lui losif Vulcan; apoi cele două în judecarea operilor artistice, căutând, prin aceasta,
conferinţe cetite la adunarea generală din Cohalm. să susţinem creaţiuni, cari din punct de vedere artistic
Dl Dr. Vaier Branişte în „Pro memoria" vorbeşte n’au nici o valoare.
de losif Vulcan, spunând că el a fost unul dintre Dl Bănuţiu, ocupându-se cu un articol al nostru,
creatorii publicului nostru cetitor şi iubitor de limbă crede că la noi nu e posibil să se reprezinte şi operete
românească, losif Vulcan „cinci decenii fără contenire în oraşele mai mari, zicând că nu avem operete româ­
a tot netezit calea şi ocrotit înfiriparea vieţii artistice- neşti şi n’are cine să le joace. După cât ştim „Socie­
literare la noi". tatea pentru fond de teatru" a cumpărat „Craiu nou"
Dl Aurel P. Bănuţiu, în conferinţa sa „De după de Porumbescu. Pentru ce l-a cumpărat? Nu ca să se
culise", vorbeşte despre scenele teatrelor moderne şi reprezinte? Mai avem „Moş Ciocârlan" de Flondor şi