Page 3 - 1908-18
P. 3

LUCEAFĂRUL

              REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
                             sub îngrijirea anai comitet de redacţie.
       Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
       I.   Ciocârlan,  V.  Cioflec,  Al.  Ciura,  Maria  Cunţan,  I.  Duma,  Elena  Farago-Fatma,  O.  Goga,  Dr.  I.  Lupaş,
       Dr. G. /Aurnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
                                    I. U. Soricu.


                                         Orice reproducere, fără indicarea ixvorului, este oprită.


                                   Cosaşul.')

            S’a fost pornit un vânt molatec   în faţa lor steteă pe gânduri
            Să mişte papura din baltă,      Tovarăşul sdrobit de luptă,
            într’un oftat prelung şi sâlnic   înfiorat de truda stearpă,
            6emeă tulpina ei înaltă.        Un biet cosaş cu faţa suptă.
            Călătorea de-atâta vreme        Şi cum şedeâ bătându-şi coasa
            Bolnavul vânt, mergea departe,  întins pe sdrenţuita zeche,
            Şi semănâ atâta jale            Cu ochii stinşi, păreâ ţăranul,
            De-alungul miriştilor moarte.   Un mucenic de legea veche.
            Mureau ovesele pe dealuri       Eu mă uitam, cu milă ’n suflet,
            Sub răsuflarea-i de otravă      La mâna lui de soare arsă;
            Şi se uscau în rădăcină         Uedeam cum din apus o rază
            Livezi întinse de otavă.        Pe frunte ’ncet i se revarsă.
            Alături tremură porumbul,       Şi, cum treceam tăcut în cale,
            Cu trupul chinuit de sete,      Din glasul coasei chinuite,
            Şi se frângeâ troznind în noapte   Se ’nfiripă povestea mare
            Ca o oştire de schelete..       A mânilor nerăsplătite.
            Mai sus, la deal, în spre dumbravă,   Ţipă pe urma mea oţelul,
            în colţ la marginea poienii,    Simţeam cum blastămă şi plânge,
            Eră un car cu oiştea ’ntoarsă   Şi ceriu ’mbujorat departe
            Şi ’n jug alături boulenii:     Păreâ tivit cu foc şi sânge,
            Sărmane, blânde dobitoace!      în sufletu-mi strivit de groază,
            în căutătura lor amară,         Păgâne patimi prind se fiarbă:
            Se răsfrângeâ întreagă jalea    — Trudită, chinuită coasă,
            Acestui trist amurg de vară..   Dei mai cosi tu numai iarbă?...
                                                              Octavian Goga.
        ') Din volumul de poezii ce se va pune sub tipar.
   1   2   3   4   5   6   7   8