Page 4 - 1908-18

432 LUCEAFĂRUL Nrul 18, 1908.

Tizul domnului Director.
In biurou e tăcere şi funcţionarii stau cu Domnul Ştefan Iliescu, şef de biurou...
toţii la locul lor. Fuseseră doar din vreme Directorul îi întinse mâna şi după ce îi
încunoştinţaţi că noul lor director — dl mai ceru câteva desluşiri, trecu la altă masă.
Take Sterescu şi-ar fi arătat dorinţa să — Dumnealui e subşef de biurou : dl G.
facă inspecţie şi să cunoască în parte pe Cristescu... E un bun funcţionar zise
fiecare funcţionar din „personalul" direc­ secretarul cu căldură.
ţiei sale. Cu un zgomot mare de scaun, subşeful se
Aşa înţeleg şi eu un director! — ob­ retrase la o parte ca şi când directorul i-ar
servă impiegatul Vasilescu. Ce va să zică fi cerut locul.
omul superior: şi sus şi jos... Cată să vadă Dar superiorul îl pofti să şeadă, atingându-1
şi aici şi acolo... Nu ca celalalt care nu uşor pe umăr.
voiâ să ştie de existenţa noastră... Pe lângă p o e t trecu fără să-i observe
Nimeni nu-i răspunse. Fiecare eră chinuit nici fruntea cea înaltă, nici plecăciunele lui
în gândul său de chipul în care va trebui desnădăjduite.
să răspundă, dacă cumva directorul l-ar Când ajunse însă lângă arhivar, directorul
întrebă de nume, de ocupaţie, de titlu sau se opri. Un fel de milă îl cuprinse pentru
de cine ştie ce... uscăţivul funcţionar, care cu fruntea asudată,
Cei cari se încredeau în darul vorbirei se cu ochii neclintiţi în orbite, steteâ smirnă
şi încercau să alcătuiască un mic discurs lângă rafturile pline de dosare, ce se înşirau
de urare pentru venirea noului lor director. voluminoase în cămaşele lor de hârtie galbenă
Unii, cari se simţiau băeţi fercheşi, îşi şi prăfuită.
scoteau pe ascuns oglinjoara din buzunar, Secretarul, zimbind uşor pe sub mustaţă,
ca să-şi mai vadă mustaţa sau să-şi mai îl recomandă.
aşeze legătura dela gât. — DomnuTacheSferescu, arhivarul nostru...
Iar registratorul Griri lonescu, cel cu fruntea Directorul se simţi par’că atins. Buzele lui
largă cea mai largă frunte din biurou subţiri se strinseră pungă, ca şi când ar fi
şi căruia colegii îi ziceau p o e t u l , vrând să venit deodată în atingere cu o felie de lămâie.
pară şi mai i n t e r e s a n t îşi smulse câteva — E un bun funcţionar — îl lăudă secre­
fire dela tâmple. tarul — şi e punctual ca un cronometru.
Numai singur arhivarul, pe care, ca şi pe — Aşa trebue ... aşa trebue ! — încuviinţă
directorul, îl chiemâ Sterescu şi încă Tache, directorul de pe buzele căruia dispăruse
părea că nu se gândeşte decât la dosarul acreala lămâiei.
pe care îl răsfoia cu multă băgare de seamă. Se mai învârti de câteva ori prin biurou
Un uşier, crăpând uşa, zise înecându-se: şi după ce aruncă o privire neînţeleasă de
— Vine... Vine ! nimeni, spre arhivar, eşi din biurou.
Uitând, deodată, cu toţii de darul cu care Cum îl văzură plecat, funcţionarii aruncară
îi împodobise Dumnezeu, se aplecară, cu o condeele deoparte.
atenţie prea exagerată, asupra hârtiei lor. — Halal om !..
Directorul intră însoţit de secretarul ser­ Inimă de aur!.. Dacă nici ăsta nu ne
viciului. Eră om frumos, cu statura impu­ a v a n s e a z ă după merit, să ştiţi că nu mai
nătoare. Cu o privire prietenoasă îmbrăţişă e dreptate în lume.
tot personalul biuroului. Funcţionarii se ri­ Şi vorbele de laudă începură să curgă din
dicară surprinşi, ca şi când nici n’ar fi bănuit toate părţile.
o aşa de neaşteptată vizită. Să ştii Sterescule zise cineva că ai
Superiorul se opri lângă cel dintâiu biurou... făcut o bună impresie asupra directorului...
Cel care îl stăpânea se închină cu supunere Ai văzut cum te-a privit la eşire... Foarte
vădită, aşteptând să fie întrebat. semnificativ...
Secretarul îl recomandă : Arhivarul îşi suflă nasul şi ducându-şi cu