Page 5 - 1908-18

Nrul 18, 1908. LUCEAFAltUL 433

un suspin batista în buzunar, dădu din cap dosarul în nas... Nu mi s’o întâmplat cu
cu neîncredere: nici un director aşa ceva !.. Vrui să-i explic,
Cine ştie... da el mă opreşte: „Ce să mai vorbeşti, dle,
Deodată soneria ţârâi de trei ori. nu vezi că eşti zăpăcit!"
— Pe tine te chiamă Tache — strigară A zis zăpăcit? — întrebă mirat şeful
colegii, foarte surprinşi de altfel, că îl che­ de biurou.
mase tocmai pe arhivar. — A zis...
Tache îşi încheie haina până sus şi, tuşind — Asta-i prea-prea !.. exclamă cu indig­
de câteva ori, ca să alunge un nod supărător nare „poetul" biuroului. Ce, domnilor,
din gât, se îndreptă spre uşă. astfel se tratează un slujbaş al statului!..
Nu zăbovi mult la domnu director, şi când De atunci, aproape în fiecare zi, Sterescu
se întoarse părea îngrijorat, cu o urmă de eră chemat în cabinetul directorului. Când
sperietură în ochii lui întotdeauna miraţi. auziâ sbârnăind soneria, îşi pierdeâ cumpătul
Ei, ce ţi-a spus directorul? îl întrebă şi când se întorcea în biurou, părea că ză­
şeful de biurou puţin necăjit că nu fusese cuse de friguri galbene...
el cel dintâiu chemat. Aproape toată ziua eră la slujbă, doar în
Ce să-mi spue? — oftă arhivarul oara prânzului îl găseai acasă. O hârtie o
ia nu-i place domnului director cum e aran­ sucea de cinci ori şi pe dos şi pe faţă, mai
jată arhiva. Şi rămase pironit în faţa do­ înainte de a o coase la dosar. îşi făcea ochii
sarelor, pe care par’că le-ar fi întrebat din în patru, doar n’o scăpă ceva din vedere şi
ochi asupra pricinei supărărei dlui director. totuşi directorul nu-1 mai scotea din „zăpicit",
A doua zi, veni la biurou cu două ore mai „leneş" şi „neglijent".
înainte de începerea serviciului, şi, ajutat de Mă ia aşa de repede — se plângea ar­
un servitor, descărcă toate rafturile. Schimbă hivarul — că mă zăpăceşte şi mă face să-i
cămaşele dosarelor, le scrise titlurile din nou răspund anapoda . ..
cu litere ronde, ş’apoi se gândi mult cum într’o zi directorul intră busnă în biurou,
ar trebui să le aşeze ca să placă directorului. şi, fără să se uite la ceilalţi funcţionari, se
Când sosiră colegii săi, îl găsiră gâfâind îndreptă spre arhivar şi îl întrebă repezit:
pe o scară înaltă, unde se cocoţase cu un Unde e dosarul cu „vânzările"?
cogeamite dosar în mână. — Din care an? — întrebă arhivarul cu
Dar nu-1 aşeză bine la locul lui, când vocea smerită.
soneria sbârnăi iarăşi de trei ori. Cum, din care an? — se supără su­
Ce dracu, tot pe tine te chiamă? periorul. — Ce trebue să-ţi spun eu anul?
făcu enervat şeful de biurou. Da, s’au făcut v â n z ă r i în fiecare an
Din câteva sărituri, arhivarul ajunse din — îndrăzni să explice arhivarul.
vârful scărei tocmai lângă uşă. Directorul, stăpânind un gest de indig­
Dela director se întoarse îndată şi după nare, începu să dea din cap cu un fel de
ce căută în repezeală un dosar plecă iarăşi. compătimire omorâtoare pentru nedumeritul
După o jumătate de cias, când scăpă dela slujbaş.
director, eră aşa de tulburat, că trei din — Ce-mi faci acum pă Tanase, dle Ste­
colegii săi îl întrebară asupra cauzei tulbu- rescu, ... că mai bine Tanase te-ar fi chiemat
rărei sale. decât cum te chiamă... Ce, ai uitat, de ieri
Rău de tot suspină arhivarul E până azi, de ce ne fu vorba.
foc directorul... Îmi cere, domnule, un dosar Arhivarul care ştia bine, că ieri nu vorbise
pe 901... II aduc... El mi-1 smuceşte din de nici o „vânzare", făcu ochi mari şi începu
mână şi începe să-l răsfoiască cu aşa furie să mişte buzele ca un şcolar, care s’ar pre­
că crezui c’o să-i rupă filele... Deodată se face faţă de profesor că vrea să-şi amintească
opreşte şi se uită în ochii mei că par’că ar de lecţia pe care ştiâ bine că n’o învăţase.
fi vrut să mă mănânce. „Ce caută aci adresa Schimonosind un gest de dispreţ, directorul
asta de pe 900“ îmi zice supărat şi îmi aruncă îi întoarse spatele şi eşi bombănind:
l*