Page 13 - 1908-19

Nrul 19, 1908. LUCEAFĂRUL 4C5

numai ca să-i aducă de-ale mân­
cării şi se gândi că nu degeaba
o visase.
Karen, cum s’a mai spus, eră
mică şi puţinică, avea păr bălai
şi ochi albaştri cari îi jucau
vioiu în cap.
Când vorbea zimbeâ, dar numai
când vorbea cu străini, trăsă­
turile feţii i se cam înăspriseră;
eră iute de mână şi totdeauna
avea de lucru.
Synnove îi mulţămî şi ridică
coperişul să vadă ce i-a adus.
— Te poţi uită şi mai târ­
ziu; precum văd nu ţi-ai spălat
încă vasele şi asta trebui s’o
El însă voia să intre şi începură să se lupte faci întotdeauna, înainte de a te aşeză la
amândoi. odihnă.
— Lasă-1, mamă, că vrea numai să-mi Numai astăzi s’a ’ntâmplat.
aducă florile — se rugă Synnove plângând. — Atunci, hai că-ţi ajut şi eu, dacă tot
— Nu se poate — strigă Karen şi se re­ am venit, -— zise mama prinzându-şi poala
pezi la el. în brâu, — trebue să te dedai cu rânduiala,
SynnOvei i se strânse inima şi nu ştia cui ori eşti sub ochii mei ori ba.
să-i dorească izbândă. Amândouă intrară în colibă şi, timp de
Luaţi seama la florile mele! — le zise, vre-o două ceasuri, frecară, curăţiră şi rân-
dar ei se luptau mereu şi florile se împră- duiră tot. Apoi ieşiră în bătătură s’aştepte
ştiară pe podeli; şi maică-sa şi el, le călcau vitele şi mama începu vorba întrebând dacă
în picioare. Synnove plângeâ. Dar după-ce nu se întoarce Ingrid curând, darnici Synnove
îi căzură lui Torbjorn toate florile, se şi nu ştia.
schimbă deodată la faţă. Se făcuse îngrozitor Da, da... aşa e ’n lume! oftă Karen
de urât; părul îi crescuse sbârlit şi obrazul şi SynnOve simţiâ că nu de Ingrid eră vorba.
i se întinsese; ochii erau răutăcioşi şi avea - Cine nu are în suflet icoana Domnului,
ghiare lungi cu care da să apuce pe Karen. o păţeşte când nici cu gândul nu gândeşte!
Fereşte-te, mamă! nu vezi că e altul? Synnove tăcea, maică-sa urmă:
Fereşte-te! — strigă ea şi voia să sară să-i
ajute, dar nu se putea urni din loc.
Deodată o strigă cineva pe nume. Torbjbrn
şi maică-sa se făcură nevăzuţi. Şi iar o strigă
cineva.
Aici! răspunse Synnbve, şi se deşteptă. Se
sculă apoi şi se îndreptă spre bătătura vitelor
unde o aşteptă Karen cu un coş încărcat.
— Cum, fată, dormi aşa pe pământul gol?
— Am vrut numai să mă odihnesc puţin şi
eram aşa somnoroasă, de-am adormit îndată.
— De aşa ceva să te fereşti, fata mea.
Uite, ţi-am adus bunătăţi. Ieri am copt câte
toate. Tată-tău vrea să plece la drum.
Dar Synnove simţiâ că maică-sa nu venise Poitevin, Cheul Luvrului — Paris.