Page 14 - 1908-19

466 LUCEAFĂRUL Nrul 19, 1908.

Atn spus eu de mult că nu s’alege nimic
de băiatul ăsta. Ce ruşine, să se poarte astfel!
Nu ştii cum îi mai este?
Nu ştiu.
Aud că prea bine nu e.
Synndvei i se făcu inima mititică şi întrebă:
E primejdie?
Fireşte. E mai întâi cuţitu, care a intrat
adânc în coaste; şi mai sunt şi alte lovituri
grele.
SynnOve simţi că s’aprinde la faţă şi ’ntoarse
repede capul întrebând cât putu de liniştit:
— Doar nu se va prăpădi?!
— Nu tocmai.
Şi fata înţelese că s’a petrecut ceva groaznic.
Zace ?
— De zăcut, fireşte că zace. Păcat de bieţii
părinţi, aşa oameni de ispravă. Şi s’au silit
destul să-l crească cum se cade, n’are să Brâncuş, Supliciu.
le ceară Dumnezeu socoteală. Acuma se vede
cât a fost de bine că nu şi-a făcut nimeni Când îşi aduse aminte de tată-său, cum
de lucru cu el. Ştie Dumnezeu ce face. era de bun şi blând cu ea, îi veni şi mai greu
Synnove ameţi de par’că sta să se rosto­ Synnbvei; nu mai fu chip să se stăpânească
golească de pe deal. şi izbucni într’un plâns cumplit.
l-am spus eu tată-tău : Dumnezeu să De ce plângi, fată? întrebă maică-sa
ne-ajute că numai o fată avem, s’o aşezăm speriată.
cu chibzuială. El e cam slab de înger, dar Mă gândesc la tata ! şi lacrimile se
tot e bine că primeşte sfat şi ţine samă de porniră şi mai tare.
poruncile Domnului. Da ce-i cu tine, fată, tu fată?
Ah! nici eu nu ştiu... mi-a venit aşa...
să nu i se întâmple ceva pe drum.
Prostii! Ce-o să i se întâmple pe drumul
drept, numai până la oraş!
Da, dar gândeşte-te cum i s’a întâmplat
lui... Iui...
Ei lui! D’apoi tată-tău mi se pare că
nu se porneşte să mâie ca un smintit.
Lacrimile nu mai conteneau şi Karen se
cam îngândură. Deodată ridică capul şi
zise:
Multe dureri sunt în lume, grele de
purtat; dar trebui să ne mângâiem cu gândul
c’ar fi putut fi şi mai rău.
Ah, slabă mângâiere!! murmură SynnOve,
plângând mereu cu parapon.
Maică-sa nu se ’ndurâ să-i spuie întocmai
ce gândea, şi zise numai:
— Aşa a fost voia Celui de sus!
Apoi se sculă, căci s’auzeâ mugetul vacilor,
Brâncuş, Studiu. flueratul flăcăilor — şi ciurda cobora binişor.