Page 7 - 1908-19
P. 7
Xrul 19. 1908. LUCEAFĂRUL
Intre expozanţi avem şi patru români: un
sculptor şi trei pictori.
Dl Popescu expune „Secerători români Ia
mâncare", „Un peisagiu din România", „Flori"
şi două studii de ţărani români. Dl Poitevin
expune un frumos acvaforte „Strada Feron
din Paris"; dl Marculescu un mic interior.
(Despre dl Brâncuşi voi vorbi la sculpturi).
Salonul acestui an e foarte bogat: vezi
acvarele, pastele, miniaturi, desenuri, artă de
corativă şi artă aplicată, — iar Marţia şi
Vinerea printre sculpturile frumoase răsună
muzică veselă.
Regele salonului e şi de data aceasta ma
estrul Rodin (care în curând are să fie de
corat şi din partea împăratului Germaniei).
Rodin a expus trei sculpturi: Orfeu, O muză,
şi un grup întitulat Triton şi Mereide,
lucrări cari ne descopere ambiţia lui de a
rivalizâ cu maeştrii anticităţii. Sunt aşezate la
loc de frunte, pe piedestale înalte, în mij
locul vestibulului spaţios. Lumea, chiar şi cea
Rodin, Cugetătorul.
care nu le înţelege, se opreşte în faţa lor
admirând forţa acestui artist: gestul frumos
alui Orfeu, strivit de durere, care cu o sfor
ţare supremă se mai îndreaptă odată şi-şi
striveşte lira prea grea... Admiră, mai ales,
armonia de linii şi dulceaţă de lumină ce se
desprinde din grupul „Triton şi Mereide".
Sculptorul Bourdelle expune capul pic
torului Jean Dominique Ingres; Fix Masseau
are o delicioasă „Tinereţă" şi o prea fru
moasă „Siluetă"; prinţul rus Trubeţchoi ex
pune portretul-bust al doctorului Pozzi.
Tânărul nostru sculptor român, Brâncuşi,
cunoscut deja în cercuri largi, n’a trimis de
data aceasta decât o singură sculptură, ocupat
fiind cu terminarea unui mare monument de
mormânt. Arta lui serioasă ne îndreptăţeşte
să aşteptăm dela el lucrări de cea mai mare
valoare artistică.
111. Salonul societăţii artiştilor
francezi.
Despre această mare, prea mare „expo
ziţie oficială" n’am de spus multe. Aici arta
adevărată e în agonie; o omoară „juriul" şi
Rodin, Diderot. preţurile exorbitante.