Page 10 - 1908-20
P. 10

482                        LUCEAFĂRUL                  Nrnl 20. 1908.

            şi-o  mişcă  cu  dreapta,  strigând  la  căpitan,   Încetişor  căpitanul  îi  prinse  braţul  şi-l
            din  tot  pieptul:  „Prin  ocolirea  despărţirilor   urni  dela  poartă.  Se  lăsă  ca  un  copil  şi  prins
            de  câte  patru...  Escadron  câte  patru,  ocolire   de  moleşeală  mergea  legănându-se  după  cum
            la drepta. Marrş-Marrrrş....“    îl  băteâ  şi  vântul.  In  uliţă  toate  haimanalele
             Trompetele  amuţiră.  Căpitanul  Bistriţeanu   mahalalelor  şi  un  cârd  de  copii  se  aduna­
            judecă  c’o  privire,  împintenă  nervos  pe  Şoimu,   seră  să  vadă.  Prin  curte  păpucii  Tătucului  se
            ocoli  coloana  şi  trecu  comanda  locotenen­  înnecau  în  noroiu  şi  unul  i  se  anină  de  nişte
            tului  dela  stânga  plutonului  întâiu,  descălică   scaeţi  şi  rămase  acolo.  Mergea  desculţ  de
            din  fugă,  vârându-şi  sabia  în  teacă,  şi  strigă   un  picior,  numai  cu  ciorapul,  prin  băltoace.
            unui  soldat  să-i  ia  calul  şi  să-l  ducă  la   Vântul  se  isbiâ  în  pulpanele  halatului,  i  le
            grajd.                           plesnia  pe  picioarele  desgolite  şi  picăturile
             Tătucu  rămăsese  descoperit,  cu  buzele  tre-   de  ploaie  cădeau  reci,  de  se  încălzeau  pe
            murându-i,  cu  braţul  întins  spre  coada  es-   fruntea  lui  fierbinte,  ca  pe  o  plită.  Meda­
            cadronului  ce  se  ducea,  în  trapăt,  frămân­  liile,  slab  prinse,  se  desfăcuseră  dintr’o  parte
            tând  noroiul  şi  scăpărând,  din  frecarea  pot­  şi  i  se  hănănăiau  fj.e  piept,  cădeau  în  sfârşit
            coavelor  cu  pietrile,  scânteieri  ce  se  stin­  ca cele de pe urmă flori rupte de vijelie.
            geau  în  apa  uliţei.  Când  îl  atinse  prietenul   Din  urmă  veniâ  un  larmăt  surd,  ce  se  suia
            lui  cu  mâna  pe  umăr,  par’că  l-ar  fi  străful­  spre  bolţile  ude  ale  zilei,  se  alegea  un  văl­
            gerat  o  spangă  de  foc.  Incepii  să  îndruge,   măşag  de  glasuri,  un  râset  ce  eşiâ  ca  dintr’un
            vesel, pe când tot trupul i-1 scuturau fiorii:  singur piept, din spasmul deşuchiat al uliţei.
             „Mă,  tătucule,  halal  să  le  fie  mă,  cu  smeii   Lângă  perna  în  care  capul  ca  de  tuciu  al
            tăi,  mă,  nu  m’ai  dat  de  ruşine...  Dar  ce   căpitanului  Stavarache  făcuse  o  gropşoară
            face  acum  escadronul  de  nu  execută  co­  de  puf,  ca  o  flacără  roşie,  ca  o  pată  mare
            manda,  m  ă . . .    C â t e . . .    p a t r u . . .   ocolire...   de sânge, se întindea tunica lui de roşior.
            Marrrrşş...  Spre  Dunăre,  mă,  cu  toţii,  c’a      Caton Theodorian.
            bubuit tunul, tă...tu'...cu...le.“

                   Cântec.                                       Strofe.
                Resfăţată ’n visuri                        îndureratele plânsori
                Dorurile-fi culci,                        în sufletu-mi închise,
                Somnul fi-l veghiază                       S’au revărsat de-atâtea cri
                îngeraşii dulci.
                                                           Pe marea mea de vise...
                Razele de lună
                Prin fereşti să cern,                      Ş:-’n umbra stânsului noroc,
                Visele de aur                              Mi-am pustiit iubirea...
                Leagăn îfi aştern.                         Cu dorurile la un loc
                                                           S’a prăbuşit mărirea...
                O pribeagă rază
                Flutură pe mal                             Iar azi tăria le-a crescut
                Şi pe creste cântă
                Dalnic un caval.                           Şi ’n valuri se revarsă...
                                                           - Pe fruntea albă din trecut
                Plâng jugaştrii mulcomi                    Seninătatea-i ştearsă
                Şi plăpândul crin
                Luna trece ulmii:                                    I. Pădureanu.
                  Fie-fi somnul lin.!!
                                     T. Aman: După urzici (gr.'.
                       Aron Cotruş.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15