Page 13 - 1908-20
P. 13

Nrul 20, 1908.             LUCEAFĂRUL                        485
       în  atelierul  său,  cumpărat  de  Ministerul   în  Harem"),  pe  care  o  părăseşte  pentru  a
       Instrucţiei  din  România  şi  numit  „Mu­  trece  la  impresionism,  la  reprezentarea  vieţii
       zeul   Aman“,   înaugurat   de   curând.   Din   de  toate  zilele  („Petrecerea  de  întâiu  Mai").  Iar
       operile  din  acest  muzeu,  cari  îmbrăţişează   când  a  pătruns  viaţa  ţărănească  în  artă,  începe
       toate  epocile  lui  de  creaţie,  ne  putem  face   să  zugrăvească  hore  si  scene  dela  ţară,  în  cari
       o icoană a personalităţii artistice a lui Aman.  se vede mai bine lipsa lui de pătrundere.
         El  ni  se  înfăţişează  ca  pictor,  zugrav  şi   Aman  e  primul  la  noi  Românii,  care  s’a
       sculptor.  Din  toate  artele  mai  mult  l-au  atras   ocupat  şi  cu  gravura.  Subiectele  gravurilor
       pictura  şi  sculptura,  „pictura  mai  ales  ca   sunt  cele  mai  multe  repetiţii  ale  picturilor
       mobilul  cel  mai  puternic  al  înălţării  cuge­  sale.  Cele  mai  bune  sunt  şi  aici  portretele.
       tărilor  şi  al  desvoltării  simţemintelor  de   De remarcat e portretul maicii sale.
       mărire  şi  de  naţionalitate",  cum  ne  mărtu­  Sculpturile  lui  Aman  sunt  mai  mult  de­
       riseşte  singur.  „Pictura  —  continuă  dânsul  —   corative.  Mobilele  din  atelierul  său  sunt
       pune  istoria  în  acţiune,  conservă  patriei   lucrate de el însuşi.
       portretele  oamenilor  mari,  cari  s’au  devotat   Toate  încercările  variate,  în  diferitele  do­
       pentru  dânsa  şi  au  ilustrat-o,  dă  scrierilor   menii  ale  artei,  ne  dau  o  dovadă  a  strădu­
       un  corp  şi  o  coloare  şi  le  împodobeşte  cu   inţelor  lui  Aman.  După  modelul  quatrocen-
       inspiraţiunile  imaginaţiunii  pictorului,  care   tiştilor  el  voiâ  să  creeze  în  toate  ramurile
       fiind artist e totodată poet şi creator".  artelor  plastice.  în  parte  a  şi  reuşit.  Ar  fi
         Aceste  mărturisiri  ne  desvălue  concepţia   creat  însă  opere  cu  mult  superioare,  dacă
       greşită  ce-o  avea  Aman  despre  pictură.   nu  s’ar  fi  lăsat  înfluenţat  de  curentele  tim­
       Arta,  după  el,  are  numai  rolul  secundar   pului  său,  cari  fac  ca  opera  Iui  să  fie  prea
       de  a  servi  idea  de  naţionalitate,  de  a  ilu­  puţin personală, prea puţin unitară şi omogenă.
       stră  istoria.  El  impune  artei  teze,  scopuri   Aman  îşi  va  păstră  însă  întotdeauna  cu
       practice.  Aşa  se  explică  cum  din  numeroasele   cinste  locul  de  p ă r i n t e   al  învăţământului
       sale  pânze  nici  una  nu  trezeşte  în  suflet   artistic din România.')
       emoţia  adâncă  a  adevăratei  opere  de  arte.   Dl  Tzigara-Samurcaş,  care  a  aranjat  Mu­
       Creaţiunile  Iui  rămân  la  suprafaţă,  sunt  mai   zeul  Aman  şi  a  alcătuit  catalogul  acestuia,
       mult  studiate,  decât  simţite  şi  trăite.  De   a  adus  cel  mai  bun  serviciu  artei  româneşti,
       aceea  se  încearcă  cu  aceeaşi  uşurinţă  şi  cu   pentru care trebue să-i fim recunoscători.
       acelaş  rezultat  în  toate  genurile  de  pictură.          O. C. T.
       Dela  scena  militară  trece  la  portret,  în  care
                                           *)  Rezumat  al  Studiului  d-Iui  Al.  Tzigara-Samurcaş
       a  reuşit  mai  bine.  Moda  l-a  făcut  să  încerce   din  „Catalogul  Muzeului  Aman“.  Minerva.  Bucureşti
       şi  pictura  cu  subiecte  orientale  („Teleleice  1908.




                       Din seara cu sfârşiri de   stele...
       Din seara cu sfârşiri de stele,   Din seara când îngândurată   Şi cum împrăştiate stele,
       Când foile de trandafir   Alunecă privirea ta   Păstrând al razelor ecou,
       în sărutarea-ţi ucigaşă   Pe urma stelei ce ’n risipă   5e ’mbrăfişează iar, — să nască
       Mureau strivite fir cu fir,  Albastrul zării fulgeră,  Lumina unui soare nou,
       Din seara când pluteă în juru-fi   Mă ’ndeamnă gândurile toate   Din cântecile mele toate
       Atâta patimă şi dor,   Să-mi risipesc nepăsător   Un cântec nou să fac aş vrea,
       Şi când ninsoarea parfumată   Cântările-mi de pân' acuma,   Şi toate cântecile mele
       îţi împletea un alb covor,  întreagă amintirea lor,  Să fi le ’nchin, stăpâna mea...
                                                                Victor Eftimiu.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18