Page 17 - 1908-20

Nrul 20, 1908. LUCEAFĂRUL 489

Din literatura străină.

S y n n o v e S o l b a k k e n Bine zici, azi o mai văzui în sfârşit
de Bjornstjerne Bjornson. şi pe ea la biserică.
Are mult de lucru.
Capitolul VII.
Par’că altele n’au; dar faci ce faci şi
Trecuse mult de atunci. te duci, dacă te trage i n i m a . . .
Ititr’o zi, Guttorm şi Karen şedeau în odaia Guttorm nu răspunse; Karen zise iar:
mare şi luminoasă din Solbakken şi ceteau Azi au fost toţi dela Granliden afară de
din nişte cărţi ce primiseră dela oraş. Ingrid.
înainte de amiazi fuseseră la biserică, căci Pe semne au vrut să-l însoţească pe
eră Duminecă, şi trecuseră apoi prin câmp, Torbjorn, care mergea pentru întâia dată la
ca să vadă cum stau grânele şi ca să se biserică, de când cu boala.
sfătuiască cari locuri să le samene la amil E slab topit.
şi pe cari să le lase mirişte. Nici nu e de mirare; nu m’aşteptam
Şi, colindând dela un loc la celălalt, ve­ să-l văd nici aşa.
deau cu mulţumire cum înflorise moşia de Şi-a plătit scump nebunia.
când duceau ei gospodăria. Guttorm rămase o clipă cu ochii ’n pământ:
„Ştie Dumnezeu cum va fi pe aici când E încă tânăr.
nu vom mai trăi noi — zise Karen, iar Gut­ Nu e soiu bun, nu te poţi încrede în el.
torm o chemă în casă să mai răsfoiască prin Guttorm şedea la masă răzimat într’un cot
cărţile cele nouă, că nu e bine să-ţi faci şi cu o carte în mâna cealaltă. O deschise
gânduri de acelea." şi zise ca şi când ar fi cetit din carte:
Şi au cetit ei cât au cetit, iar Karen zicea Zice, că s’ar fi însănătoşat de tot, de tot.
că tot mai buni sunt bătrânii: că doar Karen luă şi ea o carte.
oamenii scriu tot numai din vremurile de îmi pare bine, c’ar fi fost păcat de aşa
demult. flăcău frumos. Numai de i-ar da Dumnezeu
Ai poate dreptate răspunse Guttorm; şi minte.
azi la biserică, zicea Sămund că şi copiii Amândoi ceteau. Când să ’ntoarcă o foaie,
sunt icoană vie a părinţilor. Guttorm zise:
— Mi se pare c’aţi vorbit multe îm­ Nici o singură dată nu s’a uitat azi la ea.
preună. Am văzut şi eu. A stat liniştit pe scaunul
— Sămund e om cuminte. lui, până ce a plecat ea.
Dar mă tem că se cam depărtează de Crezi că o uită?
Domnul şi Mântuitorul nostru. Aşa ar fi mai bine.
Guttorm nu răspunse, iar Karen întrebă: Guttorm ceti mai departe. Karen întoarse
Pe unde-o fi Synnbve ? o foaie.
E sus în cămăruţă. Nu-mi place că vine Ingrid pe Ia ea.
Parc’ai stat cu ea mai adineauri, ce Las-o, că abia mai are cu cine să
mai zicea ? povestească.
H m . . . Nu ne are pe noi?
- Să n’o fi lăsat acolo singură. Guttorm se uită la ea:
— Venise cine-va. — Nu e bine să fim prea aspri!
Femeia tăcu o clipă, apoi întrebă: Femeia tăcu o clipă, apoi zise:
— Cine? — Nici n’am oprit-o.
— Ingrid Granliden. Tatăl închise cartea, se sculă şi privi pe
Aşa. Credeam că e încă la deal. fereastră:
A venit, azi, acasă, să poată merge Uite Ingrid.
maică-sa Ia biserică. Cum auzi, mama eşi grăbită afară. Tatăl