Page 4 - 1908-20
P. 4
476 LUCEAFĂRUL Nrul 20, 1908.
mă, c’ai ieşit din escadronul meu; asta te-a Cu lunile şi cu anii, însă, puterea scade,
făcut călăreţ, tată, nu şcoala dela Târgovişte, galbenul mustăţii lui îl prididesc firile albe,
să ş t i i . . ş i - l bate pe umeri, părinteşte, şi spinarea se aduce, roşul tunicei se spălăceşte,
se duce cu ei la grajduri, unde e curat găitanele bătute ’n fir de aur se înnegresc,
spilcă, de vede caii, ce-au început să-i cu decoraţiile se întunecă ca de-o umbră...
noască glasul, de le vorbeşte şi ei nechează Cu un oftat din adâncul pieptului se hotă-
întinzând boturile după bucăţelele de zahăr reşte să-şi facă haine de târgovăţ, ca să-şi
din podul palmii. „Şoimul ăsta al tău n’are mai păstreze marea ţinută la ladă, pentru
pereche, mă, numai cu Ducipal al meu, zilele de părăzi. în locul pantalonilor celor
săracul, s’ar sămui... Ăsta e leu, mă, de albi şi tiviţi în şireturi negre, negustorul,
T. Aman: Jocul Bătutei (gravură).
mănâncă jărăgaiu, să mi-1 trimeţi să-l încalic şi un bulgar, i-a croit nişte porturi nu ştiu cum,
eu odată... Ehei, pe tine te-o fi trântit el, săracu, cu cari greu se obişnueşte, un gheroc larg
da pe mine nu, tătucule, că eu ţi-am pus frâul îl înghite ca într’un sac şi o pălărie de pâslă
în mână; nu la şcoala de cavalerie ai învăţat cafenie, cu nişte margini late şi moi, de-i
t u . . . Aşa e ? Tăgădueşte dacă-ţi dă mâna.“ cad pe ochi, îi găteşte capul de se sperie
Căpitanul escadronului întăriâ şi încuviinţă, singur când se vede în oglindă ori în vre-un
iar Tătucu că aşa îi spunea şi lumea de galantar pe la prăvălii. La chiotoarea stângă
aci cum i se pomenise numele dela regi a hainei, un năsturel de rips, întocmit de-o
ment se despărţiâ cu strânsori de mână mână îndemânatică, din patru feluri de mă
dela căpitan până la vagmiştri, falnic în tăsuri cu ape negre, roşii, albastre şi albe,
mersul lui, cu decoraţiile sclipitoare pe îl fac să ierte celelalte neajunsuri ale îm
stânga pieptului. Şi când încălicâ, par’că eră brăcămintei celei noi.
crescut pe şea, înfipt acolo, dar mlădios şi Deprins cu deşteptarea în revărsat, se
îndemânatic de stă o lume să-l privească. scoală cu zorile odată şi la cântatul cocoşilor