Page 4 - 1908-20
P. 4

476                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 20, 1908.

            mă,  c’ai  ieşit  din  escadronul  meu;  asta  te-a   Cu  lunile  şi  cu  anii,  însă,  puterea  scade,
            făcut  călăreţ,  tată,  nu  şcoala  dela  Târgovişte,   galbenul  mustăţii  lui  îl  prididesc  firile  albe,
            să  ş t i i . . ş i - l   bate  pe  umeri,  părinteşte,  şi   spinarea  se  aduce,  roşul  tunicei  se  spălăceşte,
            se  duce  cu  ei  la  grajduri,  unde  e  curat   găitanele  bătute  ’n  fir  de  aur  se  înnegresc,
            spilcă,  de  vede  caii,  ce-au  început  să-i  cu­  decoraţiile  se  întunecă  ca  de-o  umbră...
            noască  glasul,  de  le  vorbeşte  şi  ei  nechează   Cu  un  oftat  din  adâncul  pieptului  se  hotă-
            întinzând  boturile  după  bucăţelele  de  zahăr   reşte  să-şi  facă  haine  de  târgovăţ,  ca  să-şi
            din  podul  palmii.  „Şoimul  ăsta  al  tău  n’are   mai  păstreze  marea  ţinută  la  ladă,  pentru
            pereche,  mă,  numai  cu  Ducipal  al  meu,   zilele  de  părăzi.  în  locul  pantalonilor  celor
            săracul, s’ar sămui... Ăsta e leu, mă, de  albi şi tiviţi în şireturi negre, negustorul,




























                                  T. Aman: Jocul Bătutei (gravură).
           mănâncă  jărăgaiu,  să  mi-1  trimeţi  să-l  încalic  şi   un  bulgar,  i-a  croit  nişte  porturi  nu  ştiu  cum,
           eu  odată...  Ehei,  pe  tine  te-o  fi  trântit  el, săracu,   cu  cari  greu  se  obişnueşte,  un  gheroc  larg
           da  pe  mine  nu,  tătucule,  că  eu  ţi-am  pus  frâul   îl  înghite  ca  într’un  sac  şi  o  pălărie  de  pâslă
           în  mână;  nu  la  şcoala  de  cavalerie  ai  învăţat   cafenie,  cu  nişte  margini  late  şi  moi,  de-i
           t u . . .   Aşa  e ?   Tăgădueşte  dacă-ţi  dă  mâna.“   cad  pe  ochi,  îi  găteşte  capul  de  se  sperie
             Căpitanul  escadronului  întăriâ  şi  încuviinţă,   singur  când  se  vede  în  oglindă  ori  în  vre-un
           iar  Tătucu  că  aşa  îi  spunea  şi  lumea  de   galantar  pe  la  prăvălii.  La  chiotoarea  stângă
           aci  cum  i  se  pomenise  numele  dela  regi­  a  hainei,  un  năsturel  de  rips,  întocmit  de-o
           ment  se  despărţiâ  cu  strânsori  de  mână   mână  îndemânatică,  din  patru  feluri  de  mă­
           dela  căpitan  până  la  vagmiştri,  falnic  în   tăsuri  cu  ape  negre,  roşii,  albastre  şi  albe,
           mersul  lui,  cu  decoraţiile  sclipitoare  pe   îl  fac  să  ierte  celelalte  neajunsuri  ale  îm­
           stânga  pieptului.  Şi  când  încălicâ,  par’că  eră   brăcămintei celei noi.
           crescut  pe  şea,  înfipt  acolo,  dar  mlădios  şi   Deprins cu deşteptarea în revărsat, se
           îndemânatic de stă o lume să-l privească.  scoală cu zorile odată şi la cântatul cocoşilor
   1   2   3   4   5   6   7   8   9