Page 6 - 1908-20
P. 6

478                        LFCEAFĂRUI                  Nrul 20. 1908

             curcan,  gâtuit  în  copcile  gulerului  prea  strâmt,   Dar  nu  trecu  luna,  când  se  pomeni  şi  c’o
             suflând  şi  gâfâind,  stacojiu  şi  buhav.  Pentru   „confidenţială"  dela  poliţie.  Fără  să  ştie  de
             asta  însă  nu  e  mai  puţin  fercheş,  decoraţiile-i   ce, se încruntă:
             sclipesc  ca  nişte  sori  în  pantglica  după   - „Dar asta ce mai e, neică?"
             piept  şi  e  fudul,  şi  se  umflă  în  pene  când   „O  ţ i r c u l a r ă ,   domnule  căpitane,  o
             simte  că  tot  se  mai  găsesc  ochi  cari  să-I   adresă..."
             deosebească   dintre   ceilalţi   oficeri.   Ajuns   „Ce  e, mă ? Adresă ? Mă, eu cu adrese  nu
             acasă,  se  descheotoră  să-şi  smulgă  nasturii   ştiu  să  lucrez,  eu  cu  poruncile  sunt  învăţat:
             din  postav,  îşi  pune  straele-  şi  fireturile  cu   dacă  e  de  sus  se  execută,  dacă  e  pentru  ăi
             rânduială  la  ladă,  strânge  decoraţiile  in  cu­  de  jos,  o  dau  !“  iar  cu  mâna  nesigură  deschise
             tioara  lor,  şi  cade  pe  jeţ,  cu  mânile  încru­  plicul şi află că-l pofteşte poliţaiul:
             cişate pe pântec, de răsuflă...    „Fe   mine?   Poliţaiul?   Pe   miiine?...   Ce
               Printre  zilele  astea  de  pace,  odihnă  şi   glumă proastă e asta, calicule?"
             mulţumire,  se  pomeni  odată  cu  un  ipistat   Dar  glumă,  neglumă,  vardistul  o  tulise  şi
             dela  poliţie,  ce  veniâ  cu  un  catastif,  să-i   Tătucu  încremenise  cu  hârtia  în  mână  şi  cu
             ceară nişte desluşiri:            ochii pe ea, cetind’o mai cu băgare de seamă:
               „O  să-mi  daţi  voe,  domnule  Căpitan,  să
                                                „Având  o  comunicare  importantă  şi  per­
             vă  întreb  şi  pe  dumneavoastră  de  anume  ce   sonală  a  vă  face,  vă  rog  cu  onoare  să  bine­
             decoraţii aveţi ?“                voiţi a trece pe ia cabinetul subsemnatului."
               Tresare:
               „Româneşti,  tătucule,  trei,  şi  una  rusească:   Informaţii  el  de  dat  poliţiei?  Se  întreceau
             toa  e  din  războiu,  taicule,  iar  „însemnele   nătărăii  ăia.  întoarse  hârtia  şi  pe  faţă  şi  pe
             Onorifice*  pentru  anii  de  credinţă  lui  Vodă,   dos,  în  toate  chipurile,  şi  îngândurat  băgă  de
             drapelului şi oştirii...          seamă  adresa:  „Domnului  Daniil  Stavarache,
                 „Sunteţi  aşa  de  bun  să  mi  le  spuneţi   pensionar".  Cum?  Pensionar?  Dar  gradul
             pe nume?"                         lui  de  căpitan  nu-1  mai  poartă?  Păi  gradul
                 „De  ce  nu,  tătucule;  dar  n’aş  putea  să   e  proprietatea  oficerului,  ţivililor,  şi  în  mor­
             aflu şi eu în care scop?“         mânt,  o  ştiţi  voi  asta?  Cine  poate  să-i  ia
                 „Ba d a . . .  Iote, e un ordin dela prefectură,   gradul  unui  oficer?  Hm!  Şi  nici  nu-i  trecea
             primit  dela  onor.  ministerul  de  i  s t e r   n e . . .    prin  minte  să  se  ducă  la  o  asemenea  ne­
             facem, ca să zic, un ri c i n s i m â n t..  cuviincioasă  poftire  ori  să  răspundă  măcar.
               —  „Măă...  recenzământ  care  va  să  zică  şi   Dacă  are  ceva,  să  poftească  dumnealui,  se
             de  cei  decoraţi!  Ce  ţi-e  şi  cu  legile  astea   gândiâ.  Sfâşie  hârtia,  peticuţe,  şi-şi  umplu
             ţivile...  O  fi,  tătucule,  fă-ţi  datoria  şi  scrie:   mâna  s’o  risipească  în  vânturi,  dar  ce  se
             „Trecerea  Dunării",  care  nu  se  mai  dă,   gândi  mai  bine,  vârî  în  buzunar  pumnul  cu
             taicule,  în  ziua  de  azi,  nimănuia...  dobândită   peticelele  ce-i  scăpau  printre  degete  şi-o
             după  trecerea  dela  Silistrioara;  „Virtutea",   porni  vijelios  pe  uliţe,  până  ce  se  trezi  în
             taicule,  „Virtutea  militară",  dupăce  am  ieşit   cabinetul  poliţaiului,  care-1  primi  cu  toată
             din  spitalul  Crucei  Roşii,  zăcut  de  lingoare   curtenirea...  Tătucu,  nerăbdător  şi  fără  pic
             şi  de-o  rană  la  cap  şi  tot  m’am  mai  dus  la   de  chef,  îşi  goli  buzunarele  de  hârtioare  pe
             războiu  de-am  dat  piept  cu  păgânii  şi-am   masa poliţaiului:
             împărtăşit  soarta  vitejilor  şi  de  m’a  făcut  Vodă   „Ce  te-ai  apucat  de  glume,  tătucule?  Ce
             ofiţer,  cu  gura  lui,  din  vagmistru  ce  eram...   sunt astea?"
             „Comemorativa  Rusă",  din  porunca  împăra­  Poliţaiul îl pofti să şează:
             tului  Rusesc,  dată  de  marele  duce  Nicolae,   „Nimica  toată,  domnule  căpitane,  nu  trebue
             ştii  tu  cine-i  ăla,  Marele  Duce,  taicule?...   să  vă  fie  cu  supărare,  vă  explic  eu...  numai
             „Însemnele  pentru  25  de  ani  sub  drapel",  fără   şedeţi  o  leacă."  îi  vorbiâ  frumos  şi  cu  mare
             nici  o  pedeapsă  leat,  pe  foaia  mea  personală  şi   cuviinţă. Tătucu se aşeză pe divan:
             numai  cu  laude,  nu  că  ţi-o  spun  e u . . .   Te-ai   „Ei  vezi,  aşa  te  ’nvaţă;  gradul,  tătucule,
             pliroforisit? Aşa să ştii şi s’auzim de bine."  gradul, nu cum ai scris la adresă, gradul e pro­
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11