Page 8 - 1908-20
P. 8
480 LUCEAFĂRUL Nrul 20, 1908.
noasă a Topoloviţei i se perindau mişcările
diviziei întâia, ca o lume de furnici, iar
întreaga desfăşurare a cavaleriei, ca într’un
teatru de păpuşi, mişcându-se pe câmpiile
ude, descoperite, sub o ploaie de gloanţe.
Prin ceaţa şi negura nopţii se munciâ să
desluşească sătucurile presărate în jurul ce
tăţii, până în malul Dunării, Ceizekul, Ko-
rumbec, Capitanovcea...
După nopţi de asemenea beţie petrecută
în ploaie şi vânt, căpitanul veniâ acasă sleit,
cuprins de aprinderea creierilor, svârcolin-
du-se în neastâmpăr şi tăcând până şi pentru
T. Aman: Bivoli (gr.).
colonelul care nu-1 mai putea scoate din tur-
cu decoraţii, şi să-ţi iubeşti ţara, să te ro burarea ce-i pusese stăpânire pe suflet şi i
beşti ei de bună voe, să-ţi verşi sângele în se cetiâ în faţă. Toamna îl găsiâ şi mai rău,
războiu, treabă bună de răsplătit c’o medalie, căzuse într’o muţenie adâncă şi nu mai voia
c’o mărturie de botez, c’o tinichea... să primească pe nimeni.
începea să i se pară altfel toate câte-1 în O zi mai bună se vestise într’acea. 28 No-
conjurau, să aibă altă idee despre oameni, emvrie, luarea Plevnei, zi de paradă, însem
să se simtă mai puţin bun, ba chiar rău nată cu roşu în calendarul din jnima Iui, pe
acuma. Fără nimeni pe lume, singur dina care nu-l fac librarii şi nu se găseşte în
intea câtorva morminte care închideau vieţile negoţ. Avea să pună tunica de roşior, c h i
celor ce-i fuseseră părinţi, fără o tovarăşe, l o t a albă, să se ducă muiat în fireturi la
fără copii, el nu trăise decât pentru un biserică, să-şi simtă iară, pe piept, strălu
liman şi acum dintr’un vis din care se deş cind... m e d a l i i l e . De dimineaţă îşi scoase
teptase înnăcrit... înfierbinţeli urmate de în straiele de uniformă şi şi [le-aşeză pe pat.
frigurări îl prindeau şi-l scuturau, se făcea Se vede că de mult nu le mai scosese la
întunerec în juru-i şi atunci, noaptea, eşiâ aer şi nu mai primenise sulfina şi‘ cantorul
din casă, pe furiş, şi se ducea peste râpele din săculeţe: tunica eră ciuruită toată, pan
înnoroite dela Dunăre, şi acolo, încremenind talonii îi rosese molii pe dearândul, pe fundul
ceasuri, se trudiâ să reînchege luptele din cutiei de mucava în care-şi păstră căciuliţa
războiu, uitând o clipă de nedreptatea ce îl de mare ţinută se aşezase un pufuşor negru
isbise. Făcuse parte,
atunci, din brigada de
roşiori ce ocupă sec
torul al treilea în po
ziţiile dela Gârcea, la
îtnpresurarea Vidinu-
1 ni, la 3 Ianuarie 1878,
după ce abia întremat
se dăduse josdin patul
spitalului „Crucea
Roşie,“ unde zăcuse
şase săptămâni de
tifus şi c’o cicatrice
la braţ, iar pe piept
cu o . . . medalie, „Vir
tutea Militară". Peste
scursoarea mlăşti
T. Aman: Chirigiu (gr.).