Page 18 - 1908-21

514 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1908.

C r o n i c ă .

Teatrul Naţional din Bucureşti. [Noul director, lucrare şi să încurajeze străduinţele şi bunele intenţii
începutul stagiunei. Concert şi Ultimul ale noului director.
vlăstar, dramă în 3 acte de Pandelta. Heidel- La 8 şi jumătate se ridică cortina. Orchestra mi­
berg-ul de altădată, piesă în 5 acte de Wilhelm nisterului împreună cu Societatea „Carmen" intonează
Meyer Forster]. Venirea dlui Pompil Eliad la Teatrul imnul regal. Lumea se ridică, pătrunsă de solemnitatea
naţional a fost salutată de cei mai mulţi cu bucurie. momentului. Erâ frumos, erâ înălţător, erâ românesc!
Şi cu drept cuvânt. Veniâ un om învăţat, un cunoscător Urmează „Imnul României" de Castaldi, condus
al literaturii naţionale şi străine. Veniâ dascălul care de insuş compozitorul. E o compoziţie de artă înaltă
avea s’aducă ceva nou în neorânduiala culiselor; şi a fost acoperită de aplause.
disciplina de şcoală şi respectarea mândriei personale Apoi „Resunetul Ardealului" de Vidu şi la
a fiecăruia, mândrie, care, aici, a fost atât de des urmă „Deşteaptă-te Române!"
desconsiderată. S’a ştiut face iubit dela început, prin Sufletele erau înălţate şi toţi vedeau în această
amabilitatea lui şi prin acea lipsă de formă cu care introducere intenţiile bune ale dlui P. Eliad.
ştie să dea sfaturi sănătoase, celor de pe lângă dânsul. Cortina se ridică pentru a doua oară. O odaie ro­
După cetirea fiecărei piese venite la teatru, noul mânească de oameni cu dare de mână; e casa popii
director ţine conferinţe foarte instructive despre epoca Leu din Câmpeni. între culise se stinge „Hora unirii",
în care a fost scrisă, desvăluindu-le artiştilor defectele se aud aplause şi vorbe. Erâ o serbare improvizată
şi calităţile piesei şi scoţând la lumină cu multă în casa părintelui. Ce se întâmplase?
măiestrie fiecare caracter; o importantă colaborare Augustin, feciorul popii, singurul rămas în viaţă
pentru mai uşoara adâncire a rolurilor de cătră din mulţi cari au murit în războaie, singurul vlăstar
artiştii noştri. al Şoimanilor, venise dela Bucureşti pe ascuns, chtmat
A vorbit despre Augier, Dumas, Schiller şi Bjornson. grabnic de tatăl său bătrân. Zic pe ascuns, fiindcă
în deosebi despre acesta din urmă in legătură cu piesa de 4 ani fugise în România, in urma unui discurs
lui, „Un Faliment", conferinţa dlui Eliad a fost de-o înflăcărat, pentru care fusese condamnat de unguri,
înaltă valoare literară, cuprinzând toată literatura îl chemase bătrânul să-l însoare cu Livia, cu care
nordică şi o interesantă paralelă intre Bjfirnson şi erâ logodit încă înainte de a fugi, ca nu cumva să
Ibsen. se piardă pe-acolo şi astfel să se piardă neamul
Erâ ceva cu totul nou pentru artiştii teatrului Şoimanilor, care de 600 de ani stăpâneşte munţii.
această şcoală, la care nu s’a gândit niciunul din Tânărul însă visează războiul, — e vorba de răz­
predecesorii noului director şi pentru care n’avem boiul independenţii dela 77, când se petrece acţiunea
decât cuvinte de laudă. piesei — visează libertatea României! La Bucureşti,
în întrunirile studenţeşti, în societate, pe stradă nu
se discută decât de războiu — spune tânărul tatălui
La 16 August st. v. s’au început repetiţiile pentru său. Popa Leu condamnă războiul şi, în dorinţa lui
stagiunea actuală. Erâ ziua revederii. Artiştii, unii se oarbă de a i se continuă neamul, încearcă toate mij­
întorceau dela munca de vară, alţii din călătorii. loacele de a abate pe fiul său dela gândul acesta.
Fiecare cu impresiile lui. în sala de repetiţii erâ De aici conflictul. Unul vrea războiul, celălalt vrea
viaţă şi dragoste. Se vorbiâ de Paris, de Viena, de nuntă şi copii.
Miinchen, de Italia, de Govora şi de teatrele de vară Jandarmii prind de veste de venirea lui Augustin
din Capitală. Erâ râs şi voie bună. Şi in această şi la sfârşitul actului întâi apar în uşa din fund în­
veselie artiştii işi dădeau mâna pentru pornirea sta- trebând de el şi căutându-1.
giunei de sub noua direcţie. Actul 11. se continuă cu noaptea care a înaintat.
Muncă de dimineaţa până seara. Se repetă „Un E o scenă puternică intre tată şi fiu, care se termină
faliment", „Lipitorile satelor", „Heidelberg-ul de altă­ cu o mare lovitură pentru bătrân: Augustin mărturi­
dată", „Don Carlos", valoroasa traducere a lui Coşbuc seşte că s’a şi înrolat într’un regiment şi în timpul
şi altele. cel mai scurt trebue să fie în tabăra dela Caracal.
Până târziu nu s’a ştiut sigur cu ce are să se Şi arată bătrânului ordinul de chemare. Popa sdrobit
înceapă stagiunea. Se vorbiâ de Ovidiu, de Sanda şi ia o hotărîre frumoasă din punctul lui de vedere;
de Râsvan şi Vidra. decât sa meargă la războiu, să moară şi astfel să
Acum vre-o două săptămâni şi mai bine se lăţeşte se stingă neamul Şoimanilor, mai bine să-l dea pe
svonul despre o piesă românească nouă, de „Ultimul mâna jandarmilor. Ademeneşte pe Augustin să intre
Vlăstar" a dlui Pandelea. Se ceteşte, se aprobă şi intr’o odaie, îl încuie înlăuntru, chiamă jandarmii şi
se pune în repetiţie. Erâ piesa găsită vrednică pentru dupăce îl chiamă şi pe fecior le zice: Iată—I, acesta
deschiderea stagiunei. este pe care-1 căutaţi. Luaţi-1!
Şi se joacă Sâmbătă, în 27 Septemvrie v. Sala tea­ în credinţa aceasta, că dupăce Augustin îşi va face
trului erâ imposantă în lumina ei de sărbătoare. Tot osânda, tot are să se continue neamul Şoimanilor,
ce are Capitala mai distins venise să aplaude noua bătrânul sfârşeşte actul al doilea.