Page 19 - 1908-21

Nrul 21. 1908. LUCEAFĂRUL 515
în actul din urmă, Moţii scapă pe Augustin din aceea părăsită, se hotăreşte şi pleacă pentru câteva
mâna jandarmilor, şi pe aceştia ti leagă butuc şi-i zile la Heidelberg.
trântesc în fundul grădinei. Nicoară, un Moţ voinic, E toamnă, cad frunzele... şi ştudenţii de-acuma îl
fecior în curte la popa şi prietin de copilărie al lui primesc ceremonios, cu onoruri şi cu sfială. Nu mai
Augustin, face pregătirile dc plecare. Şi pleacă amândoi e tinereţa şi libertatea de altădată... nu mai e nimic.
călări, mergând la pas, însoţiţi dc trei sute de Moţi, Fetiţa îi spune că şi ea vrea să se mărite, să-şi vadă
cari să-i apere până trec munţii. Bătrânul desnădăj- şi ea de casa ei şi că are să plece din Heidelberg.
duit, aleargă în grădină, desleagă jandarmii şi între E toamnă... toamnă peste tot.
ei şi Moţi se dă o luptă disperată. Augustin e adus Şi la despărţire, prinţul ii spune: „Numai pe tine
mort pe scenă, urmat de popor, printre care popa Leu, te-am iubit, să ştii..." şi fetiţa isbucneşte în plâns,
care înebunise. iar prinţul se duce...
Din acest material expus aici în fuga condeiului Piesa e scrisă cu artă şi are să ţie mult afişul
— dupăcum se vede — s’ar fi putut scrie o dramă teatrului naţional. Artiştii sunt toţi la înălţime.
puternică. Aşa cum a făcut-o dl Pandelea, într’o com­ O .
pletă necunoştinţă de loc, de oameni şi de teatru,
piesa e departe de a ne spune adevărul despre Moţii Porturi din Bănat. Cu ocazia adunării generale
cei voinici din Munţii apuseni şi nu rămâne decât o a „Societăţii pentru fond de teatru român" în Oraviţa,
fantazie scrisă într’o limbă frumoasă şi de multeori despărţământul Asociaţiunii de acolo a împărţit cinci
cu o mare putere de imaginaţie. premii de câte 20 cor. pentru cele mai frumoase co­
Publicul a primit-o cu rezervă şi ici-colo a fost stume bănăţăneşti. Trei dintre premii au fost plătite
chiar desaprobată. din averea despărţământului, iar două le-a oferit banca
*
„Oraviţana". Pe lângă aceste s’au mai premiat, din
„Heidelbcrg-ul de altădată", sentimentala venitul petrecerii poporale, patru costume ardc'eneşti
piesă a lui W. M. Forster, ne aduce aminte de cea cu câte 10 cor.
mai frumoasă parte din viaţă, de tinereţe. Vezi plu­ Această premiare e o faptă frumoasă şi cei ce-au
tind, braţ la braţ, dragostea şi nepăsarea zilei de săvârşit-o sunt vrednici de toată lauda, dar, în acelaş
mâne. Vezi studenţi germani, copilăroşi şi nebuni, timp, e şi un semn caracteristic, îngrijitor chiar, al
cari duc o viaţă de cântec şi de înfrăţire. desvoltării noastre în cele naţionale. Părăsirea por­
Şi în lumea aceasta liberă vine, însoţit de profe­ tului naţional şi înlocuirea lui cu altul străin sau cel
sorul său Dr. Jiittner, prinţul moştenitor de Saxa- internaţional, se aude din multe părţi locuite de Ro­
Karlsburg, tânărul Karl Heinrich. Ţinut până acum în mâni şi noi credem că acest obiceiu nou al poporului
mediul sever şi plin de forme dela curte, tânărul prinţ nostru are o importanţă cu mult mai mare de cum i
se simte aici la largul lui şi, în rând cu ceialalţi, duce se dă. S’ar putea scrie un studiu întreg, din punct de
viaţa de student german, cunoscută de toată lumea. vedere etnografic şi sociologic, despre însemnătatea
Se avântă chiar într’o idilă de dragoste curată cu portului la un popor, arătându-se că el e rezultatul
o fetiţă, care îl servea cu bere, o nepoată a be­ stărilor geografice, economice şi sufleteşti ale unei in­
rarului Riider, iubită de toţi pentru naivitatea şi bună­ dividualităţi etnice, că portul e o condiţie nu numai de
tatea ei. formă pentru conservarea naţională a unui popor. Dar
Şi când soarele acestei iubiri eră mai sus pc cerul de astădată e deajuns, dacă toţi cei ce ţinem aşa de
sufletelor lor primăvăratice, ministrul dc stat Haugk mult la tradiţiile noastre naţionale, la păstrarea indi­
vine la Heidelberg şi-i aduce prinţului trista veste vidualităţii noastre etnice - ne vom sili să înţelegem
că unchiul său, lovit de apoplexie, nu mai poate con­ că renegarea unei note caracteristice aşa de im­
duce afacerile de stat şi că el, prinţul cel tânăr, e portante, cum e portul, ţrebue că-şi are cauze cu mult
chemat de înalte interese să ia conducerea. Karl mai adânci în viaţa socială a poporului, de cum ne
Heinrich rămâne îndurerat în faţa acestei învitări şi, închipuim.
după o oarecare esitare şi după o despărţire de-o Nu e numai rezultatul unui obiceiu rău, cum ni se
nedescrisă duioşie de iubita lui, se hotăreşte să plece. pare, şi nu e aşa de uşor de îndreptat acest „obiceiu
Se despărţiâ de tinereţe, de libertate şi de cea dintâi rău". Premiile desigur sunt fapte lăudabile, cum am
floare, pe care a întâlnit-o în viaţă, floare care nu zis, şi ele trebuesc urmate, dar să nu credem că numai
poate să crească niciodată în iarna dc formalism a cu ajutorul lor vom înlătură răul. Cauzele adevărate
curţii dela Karlsburg. trebuesc căutate în viaţa economică a poporului, în
Aici e trist, veşnic tăcut, veşnic căutând singurătatea. sărăcia lui, în condiţiile nouă de traiu, în contactul
într’o scară, pe când mareşalul îi cetiâ programul lui sufletesc cu lumea nouă a străinismului şi dacă
serbărilor ce erau să se dea cu prilejul căsătoriei jertfa de sine a „conducătorilor" şi iscusinţa lor va fi
sale, mai mult impuse de interesele de stat, fu anunţat mare, poate că vor reuşi, nu să împiedece procesul
că cineva din Heidelberg vrea să-i vorbească. Şi e firesc al transformării obiceiurilor din străbuni, ci să
introdus bătrânul Kcllermann, care-1 servise atâta creeze nişte condiţii prielnice pentru îndreptarea acestor
timp la Heidelberg. La vederea lui prinţul îşi aduce cauze, făr’ de cari nu ne putem închipui nici o în­
aminte de toate, întreabă de unul, de altul, de fetiţa drumare conştientă şi rodnică.
dela berărie şi-l cuprinde un dor nebun de poezia Ne mulţămim să atragem atenţiunea asupra che-