Page 6 - 1908-21

502 LUCEAFĂRUL îs'iu) 21, 1908.

aţă, foarfeci, degetare
şi căpeţele de şiret.
Deschidea pe rând cu­
tiile şi trecea, ca printr’o
alintare dulce,prin sen-
zaţiunile pe cari i le
da diferitele amintiri.
Examenul acesta amă­
nunţit s’a oprit la sal­
tarul de jos din partea
stângă, care eră în­
cuiat. Pe Neagu l-a sur­
prins aceasta. De ce-ar
fi fost încuiat saltarul
din urmă ? Trage el de
bumb, clatină, îl sileşte,
degeaba. O curiozitate
de negândit îi încolţeşte
în inimă. Ce să fi as­
Teatrul naţional din Bucureşti. cuns acolo nevastă-sa?
Fără să-şi deie seama,
întâmplările: Plecase la Constanţa după sfatul ia dalta şi potrivind pana de fer printre saltarul
doctorilor. Amândoi erau cu nervii sdrun- închis şi marginea de deasupra, mişcă odată
cinaţi, după moartea copilului. Nu mai ştiau în sus, apoi lasă cu putere în jos, până sare
unde să-şi găsească liniştea şi împăcarea. iverul încuietoarei şi se trage afară săltăraşul.
Eră pe la sfârşitul lui August, când s’a or­ Neagu răsfoieşte cu linişte încăperea aceea
ganizat o excursiune cu vaporul la Constan- îngustă: Deasupra găseşte drama lui Strin-
tinopol. După îndemnul Suzanii, s’au hotărît berg „Tatăl“. Mai încolo câteva scrisori tri­
să iee şi ei parte la această călătorie pe mare. mise de-ale lui, iar pe fund un album pluşat
împrejurările acelea îi veniau în minte vii. pe care eră scris: „Caetul meu". Neagu
Plecarea vaporului noaptea, cu depărtarea tresare la vederea titlului, ca ’n faţa unei
aceea feerică de ţărm şi cu sgomotul surd taine. Ia caetul şi se duce la o fereastră de-1
al mării, toate îi dădeâ sensaţiuni de ne­ deschide. Paginile dintâi erau scrise ş’apoi
sfârşit şi măreţie. şterse cu linii groase, ca să nu se mai poată
Au stat amândoi până târziu pe punte, în­ ceti. întoarce o filă, întoarce două-trei... în­
văluiţi de noaptea grea. In urma vaporului toarce zece, toate şterse şi pătate cu stropi
marea forfotea nesfârşită — într’o brăzdare spălăciţi, care sămănau a fi fost lacrimi. Pe
de clocot şi spumă. Suzana tresare odată ca la mijlocul albumului, în josul unei pagini
dintr’o trezire bruscă şi arătând cu mâna marea şterse pe trei sferturi, se puteâ ceti cu anevoe
înnecată de întunerec, îngână cu duioşie: — un scris nervos şi mărunt.
Ce mormânt larg şi plin de odihnă, pentru
sufletele neîmpăcate... „Sunt greşeli din imprudenţă, după cum
Neagu se fereşte c’o smâncitură din co­ sunt şi crime. O crimă din imprudenţă se
pleşirea bănuelilor şi-a îndoelei şi s’amăgeşte iartă şi oamenii o uită, dar greşala unei că­
cu ochii, privind la saltarele maşinei de cusut. deri, nu se poate uită şi iertă, căci ruşinea
S’a mirat că nu observase până acum atâtea o duci şi în casa bărbatului tău... Fructul
adausuri şi înflorituri. Trăgându-şi un scaun rătăcirei tale de un moment rămâne o măr­
mai aproape, se pune dinainte şi deschide pe turisire veşnică, care te urmăreşte şi te mustră
rând săltăraşele. Câte nimicuri emoţionante în toate încercările tale de bucurie...
nu erau amestecate printre mosorelele de Şi totuşi nu sunt vinovată!*'