Page 7 - 1908-21

Nrul 21, 1908. LUCEAFĂRUL 503
Neagu trece peste rânduri, cu setea des­
peratului care-şi ceteşte osânda.
„Ce om bun şi mândru e Neagu. Nu-mi
închipuiam că bărbaţii pot fi aşa de aleşi.
Până m’am măritat, credeam că tovărăşia
dintre bărbat şi femeie e o nenorocire fatală,
la care trebue să ne supunem. Ce deosebire
însă. Bărbaţii sunt nişte eroi. Cât de cinstit
şi fără ascunsuri intră Neagu în viaţă. Mi-e
ruşine de privirea lui care ocroteşte şi în-
nalţă!...“
„In definitiv n’a fost decât o copilărie...
o nesocotinţă... dar ceeace mă înspăimântă
e grozava consecinţă... Amintirea o am şi
acum, o amintire nedesluşită, ca un vis urât...
Cu Marius am copilărit şi ne-am jucat
de-avalma, ca nişte veri buni ce eram. Dupăce
ne-am făcut mari, ne-am trezit iubindu-ne
cu nevinovăţie şi fără speranţe...
Când s’a aflat că trebue să mă mărit, Marius,
care eră tot copil, râdea de mine şi mă să­
rută cu sila. Pe Neagu îl respectam pentrucă
eră învăţat şi-l luam de bărbat pentrucă mi-1 Manguin, Femeia cu ciorchina.
dădeâ mătuşa.
A venit însă sara aceea de orbire şi ne­ remuşcarea şi revolta şi-mi vine să-mi tai
bunie, din ajunul logodnei, când, - nu ştiu mijlocul, ca s’arunc departe cuibarul de pier­
pentru ce — m’am dus la Marius, ca să-i zare şi minciună, care amăgeşte atâta, pe
spun să fie cuviincios cu mine de acum, căci Neagu meu cel bun şi înşelat..."
mă mărit. L-am găsit singur... şi în odaia „Naşterea mea a fost o tortură. Când m’au
lui un cald moleşitor care mi-a secat mânile. luat durerile, mi se păreâ că vin toţi jude­
Marius râdeâ de mine ca un nebun, că mă cătorii din lume, ca să mă arate lumii cape-o
mărit şi eu plângeam. M’am trezit luată în vinovată. Până atunci crima mea era ascunsă,
braţe, ameţită în sărutări, desmerdată şi în­ o cunoşteam numai eu şi-o ţineam în mine
vinsă... în amăgirea acelei învăluiri, mi-am ca pe-o ruşine tăinuită. Acum însă trebuia
pierdut dreptul de a mai fi mândră în viaţă. s’o mărturisesc lumii, s’o dau pe faţă, s’o
Neagu n’a bănuit nimica niciodată, e fe­ imortalizez într’o făptură omenească, care
ricit şi mă preamăreşte, crezând că-i port în trebue să rămână totdeauna lângă mine, ca
sân rodul speranţelor lui şi bucuria noastră o stigmatizare veşnică.
din viitor!!."
„Când vedeam pe Neagu solemn şi stins,
„Râd, pentrucă râde lumea dimprejur şi îngrijindu-se de mine şi luând măsuri de
mă bucur, - pentrucă se bucură Neagu, dar pază, îmi veniâ să-i strig de pe patul facerii
dac’ar fi după sufletul meu, ar trebui să tot adevărul, ca să nu-i mai fur înainte mila
intru în pământ de ruşine şi umilinţă. Să fi şi încrederea lui.
luat un bărbat rău, aşi fi suferit mai puţin, „O, cât aşi fi vrut să mă ştiu nevinovată,
dar Dumnezeu mi-a dat pe cel mai bun să fiu mama copilului iui, ca să-l pot chemă
om, pentrucă să-mi pedepsească mai grozav pe nume în ciasul cel sfânt, să pot să-l apuc
păcatul. Când îl văd pe Neagu cum mă pe după gât în sforţarea supremă, ca s’auzim,
urmăreşte din ochi şi cum tresare de fericire, în această îmbrăţişare simbolică, primul ţipăt
văzând că-mi duc sarcina bine, mă cuprinde al celui care vine pe lume...