Page 12 - 1908-22

528 LUCEAFĂRUL Nrul 22. 1908.

la pândă la spărtura pe unde intră ursul şi douăzeci. Acu trebue să descărcăm buţile.
aşteptă, şi aşteptă; târziu, în noapte, numa’ „Sui, mă Tudorache, în căruţă şi ridică niţel
se pomeneşte cu-o mătăhală că dă buzna de ăst butoi să-l lăsăm în pimniţă!" Noi vre-o
pe spărtură, Tudorache hop, se repezi şi, patru flăcăi ne-aţineam în faţa butoiului, iar
apucând ursul în braţe peste mijloc, îl strânse Tudorache se urcă în căruţă, puse umerii
cu putere; Martin îşi înfipsese cântarele în în fundul butoiului şi când mişcă odată din
umerii nebunului, dar strângea mijlocul ur­ umeri aruncă butoiul jumătate din căruţă.
sului cu aşa putere de i-a rupt şira spinării „Ho, nebune, că te isbesc, dă mai încet!"
şi apoi îşi scoase şi el cântarele lui Martin se răstiră flăcăii pe el; şi aşa a dat jos toate
din umeri. buţile din căruţe şi le-a băgat şi ’n pimniţă,
Altă dată, pe când eram eu băiat în pră­ rânduindu-le ca pe soldaţi. Eu eram cu cheile
vălie la Domnu Ghiţă, ne sosise vre-o două­ pimniţei, rămăsei niţel mai în urmă cu Tu­
zeci de care încărcate cu buţi de vin; eră dorache şi eră acolo sub butoaie o băiţă de
în toamnă, un noroi până la buceaua roţei; scursură, să tot fi fost în ea ca la vre-o două
am tras carele în curtea hanului şi, fiindcă vedre vechi de vin. „Ţine, mă Tudorache!"
eră noapte, le-ain lăsat să le dăm jos dimi­ Luă băiţa şi n’a răsuflat decât de două ori şi
neaţa a doua zi; nu prea eră semne să se a şi golit-o; mai îi scosei dintr’o bute ca
strice vremea; da unde nu dădu peste noapte vre-o cinci oca şi le înghiţi şi pe astea ca
un ger, mamă Doamne, de-a îngheţat carele pe o litră. Ieşirăm din pimniţă, iar Toma
în noroi şi roţile băgate până în bucele în tişghctarul îl chemă şi-l cinsti cu o litră
făgaşul lor; îngheţase noroiul cremene, să veche de spirt.
dai cu amnarul să scapere. Ce să te faci? Eră cam pe Ia două, după amiază, şi numai
Cum să urneşti căruţele din loc? Că vre-o ce mă pomenii cu nebunul beat frânt: „Hai
zece-doisprezece flăcăi trăgeau şi împingeau şi-mi dă ceva de lucru, că eu nu vreau să
din răsputeri să le scoatem din făgaşul în­ beau de pomană, vreau să muncesc pe ce
gheţat, dar de surda! împingem, opintim, mai mi-ai dat de beutură." Ce să fac? ieşii cu
să ne rupem inima, da fără folos. Ce-mi el în curte şi văzui ca vre-o trei sferturi de
vine în gând: Tudorache nu ştia decât de frica stânjen de lemne şi-i zisei să le taie; şi unde
mea şi de-a lui Toma al Radului din Băneşti. nu s’a pus Tudorache şi ’n mai puţin de trei
Eu îi cam ştiam meteahna lui Tudorache că ceasuri le-a tăiat, a spart buştenii şi le-a
numa’ când eră ceva mai greu de făcut, cum nu-1 aşezat în magazie, şi nu era ostenit, par’că
băgai bine de seamă pieriâ şi se pitiâ de toată ziua dormise.
nu-i mai dai de urmă. Eu îi dovedisem cul­ Aşa eră Tudorache Nebunu; decum răsăriâ
cuşul. iau un capăt de frânghie, îl moi în păpădia şi până cădea frunza el trăia mai-
apă şi sui în podul grajdului; Tudorache se numai prin păduri şi prundul apelor şi nu
vîrîse în fân de nu se mai vedeâ; numai laba mânca decât păpădie crudă şi pelin verde,
cizmei se zăriă niţel; îl apucai de cizmă şi-l cu rădăcină cu tot, şi apoi pe cine nu-1 plăcea
zgâţuii niţel „scoal’ de aci iidole! Hai, pe el, îl scuipă în aii patru părţi ale văzduhului
goană.“ „Ho, ho, nea, neâ, stăi că viu nu mă şi-l înjură spurcat.
băteâ“ şi ’ncepîi să scuipe în aii patru părţi E, he, da cum văd, domnişorilor, v’a
aii văzduhului, că aşa aveâ el năravul. Di păce cam sosit Ene pe la gene, las’ că o să vă
se dădu jos din pod, l-am dus la căruţe „hai, mai povestesc eu alt’ dată altele şi mai fru­
măi Tudorache, să desmorţim roatele astea moase, că dacă nu voi spune eu, păi cine
din mocirlă" îi zisei, şi unde nu se puse Ne­ să vă spuie!" şi moş Niţă scoase din chimir
bunul şi numai dintr’o sinâcitură scoase roa­ o băşică de porc în care ţinea tutunul şi-şi
tele din dreapta, trecu şi ’n stânga şi făcu umplu luleaua, îi puse un cărbune şi, pufăind
la fel şi tot aşa cu toate carele până la de câteva ori, se pierdu într’un nor de fum.
C. N. Mihăilescu.