Page 15 - 1908-22

Xrul 22. 1908. LUCEAFĂRUL 531

Da, dar...
— El credea c’am să rămân
slut toată viaţa şi a zis: „de
acum voi îngriji eu de tine!“
Ingrid eră acum la poalele
dealului şi cum o zăriră o
luară iar înainte.
Şi eu tocmai de-atunci
m’arn gândit mai mult la tine,
de când am ştiut că nu te
mai pot luă.
Când eşti singur îţi dai
mai bine seama de ceeace
simţi.
Da, — zise Torbjbrn cu
glas limpede, atunci vezi
cine are mai mare putere
peste tine. Interior de casă ţărănească din „Rodna-nouă“.
Acum, ea nu mai culegea
porumbele. tata“ se mai gândi el, „trebue să mă duc, Ia
Le vrei tu? îl întrebă, întinzându-i pă- Solbakken, nu mai pot răbda, trebue". Şi o
iuşul cu boabele. luă mai repede şi tot mai repede, cu ochii
Mulţumesc, zise el, apucând mâna ţintiţi tot înainte; valea şi curtea erau scăl­
care i le intindeâ aşadar rămânem mai date ’n lumină; „da azi mă duc, nu mai aştept"
bine cum am fost. îşi zicea mereu şi se simţea tare, de nu ştia
Da, şopti ea încet şi se întoarse; iar ce să mai facă cu atâta putere.
el nu cuteză s’o atingă, nici să mai zică vre-un Prea iute mergi — auzi o voce blândă
cuvânt, dar îşi simţi deodată trupul uşor ca în urma lui. Eră Synnove care încercase za­
un fulg iar capul ca ’ntr’un vârtej. îi ardeau darnic să ţie pas cu el.
ochii şi, când în aceeaş clipă ajunseră pe Torbjbrn se ’ntoarse ruşinat, întinse bra­
un vârf de deal de unde se zărea Solbakken, ţele s’o cuprindă şi s’o ridice sus... dar când
i se păru că acolo a trăit de când lumea, fu aproape n’o făcu.
îl încinse dorul şi se gândi că s’ar puteâ Prea merg şi eu iute!
duce îndată cu ea. „Trebue să-mi ajute şi Fireşte.
Se apropiaseră de şosea; Ingrid, pân’ acu
nevăzută, răsări deodată la câţiva paşi în
urma lor:
— Acum n’aveţi să mai mergeţi împreună!
Torbjbrn tresări; i se părea prea curând.
Şi Synnovei i se strânse inima.
— Aş mai fi avut atâtea să-ţi spun, — îi
şopti el.
Ea zimbi.
Ei, va fi de altădată, — mai zise Torb-
jorn şi îi întinse mâna.
Ea i se uită senin drept în faţă; lui i se
’ncălzi inima şi se gândi: „mă duc cu ea
îndată". Dar Synnove îşi trase binişor mâna,
se întoarse blândă spre Ingrid, zise „vă las
Primarul comunei Rodna în foişorul casei zidite de
el însuşi. cu bine" şi porni încet, spre şosea, la vale.