Page 16 - 1908-22
P. 16
532 LUCEA KĂHIJL Nrnl 22. 1908
Ingrid şi Torbjorn se ’ntoarseră acasă prin ale feţii. Bărbatul eră slab şi galben la faţă;
pădure. căutătura îi eră parcă şi mai blândă ca de
V’aţi spus ce-aveaţi pe suflet? obiceiu, ca unul ce ar aveâ o mâhnire ascunsă,
Nu, prea a fost drumul scurt — şi o ce n’o poate spune nimărui.
luă repede înainte, ca şi când n’ar fi vrut să — Ce-i? vă uitaţi la grâu?
mai vorbească. Cam aşa răspunse Sămund.
Stă bine ăst an.
— Ei? — zise Sămund ridicând capul din Hm da; ar putea fi mai rău.
farfurie, când intrară copiii. Torbjorn nu răs Vă’ntoarceţi târziu! — zise Torbjorn.
punse ci trecu de partea cealaltă, lângă la Erau atâţia cunoscuţi la biserică, dela
viţă, să-şi scoată haina. Ingrid, în urma lui, cari trebuia să ne luăm rămas bun.
zimbeâ şireată. Sămund îşi văzu de mâncare; Aşa, vreţi să călătoriţi întrebă Sămund?
zimbcâ uitându-se din când în când pe furiş Da.
la Torbjorn: Departe ?
Veniţi la masă că se răceşte mâncarea. Da, cam aşa,
Muţumesc,nu-mi trebue nimic, zise Torb Cam cât de departe?
jorn şi se aşeză. în America.
Aşa? şi Sămund mânca ’nainte. Apoi în America! ziseră ca dintr’aceiaş gură
zise iar: amândoi bărbaţii, iar Sămund mai întrebă:
Da mare zor aţi avut azi după biserică! Aşa un însurăţel proaspăt?
Aveam de vorbit cu cineva răspunse Bărbatul zâmbi:
Torbjorn. „Stau aici din pricina piciorului" ziceâ
Ş’apoi ? Vorbit-ai cu cineva acela? vulpea „când colo, ea sta strânsă în căpcană."
Ştiu şi eu? Mărit se uită întâi la el, apoi la ceilalţi
Ei, la păcatele! zise Sămund mestecând doi, iar faţa i se rumeni puţin —- atâta tot.
mai departe. Merge şi nevastă-ta? întrebă Sămund.
Dupăce sfârşi cu masa, se sculă, s’apropie Nu, nici asta.
de fereastră, apoi se ’ntoarse: Se zice că în America te ’mbogăţeşti
— TorbjOrn, ne ducem niţel pe afară să uşor zise Torbjorn ca să schimbe vorba.
vedem câmpul. Da, se poate.
TorbjOrn se sculă. Dar Nordhaug e o moşie minunată,
— îmbracă-ţi haina. zise Sămund.
Băiatul îşi luă un surtuc vechili. Sunt prea mulţi acolo, răspunse băr
Dar nu vezi că eu am pe cel nou ? batul şi femeia iar se uită la el. Unul stă
îşi luă şi TorbjOrn haina cea nouă şi ple ’n calea celuilalt.
cară. Tatăl înainte, fiul în urma lui. O luară Ei atunci, drum bun zise Sămund
spre şosea. luându-i mâna Dumnezeu să-ţi dea ce
Nu mergem la orz? întrebă Torbjorn. doreşti.
Nu, mai bine la grâu. Torbjorn se uită drept în ochii tovarăşului
Tocmai când ajunseră la drum venea o de şcoală:
căruţă. Aş vrea să mai vorbesc cu tine.
Asta-i căruţa din Nordhaug. — îţi cade şi bine să mai poţi vorbi cu
— Sunt tinerii. cineva -- zise bărbatul, sgăriind scândura
Căruţa se opri în dreptul lor. căruţei cu coderişca biciului.
Mândră femeie e Mărit Nordhaug Vino odată la noi —• zise Mărit, iar
şopti Sămund şi nu-şi putea luâ ochii dela Torbjorn şi Sămund tresăriră deodată. în
ea. Şedea cam răsturnată în căruţă, cu o făţişarea ei aspră te făcea totdeauna să uiţi
basma uşor legată în jurul capului, iar alta că are o voce atât de blândă. Şi plecară;
pe spate. Se uită ţintă la ei fără cea mai înaintau încet, un nor uşor de praf se ridică
mică mişcare în trăsăturile aspre şi curate în urma lor, soarele îi scălda în lumina amur
