Page 3 - 1908-22

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTA. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan. G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
I. U. Soricu, Caton Theodorian.

Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.

întâiul pas.
De data aceasta rămase biruitoare preu- şi zeci de mii în sus. Şi n’au copii mulţi.
teasa. „Până când să tot laşi, să tot aştepţi? Doi, trei, pân’ la patru şi s’a gătat. Şi când
Eu ştiu un lucru adevărat: toate-şi au, în nevoile îl apăsau greu pe părintele Bucur
lume, vremea lor. lată a dat Dumnezeu o Toma, îşi făceâ gânduri rele despre prietinii
primăvară care făgădueşte. E drept ce zici Iui vechi. Aceia se îmbogăţesc pentrucă nu
tu: poate să bată o ghiaţă, poate să se se feresc totdeauna de căile necinstite ce duc
prindă o secetă. Dar totuşi, trebue să facem la câştig, aceia n’au copii mulţi pentrucă fe­
şi noi ceva, să iasă şi biata copilă odată în meile lor sunt vlăstare din lumea înaltă, cari
lume.“ nu se sfiesc să împiedece cursul firii. Pe
Preuteasa împătură apoi frumos Invitarea când, de, el, om mai prost, mai rămas în
la petrecere ş’o puse pe masă. Părintele urmă, cu preuteasa lui cu tot, nu se pot nici
Bucur n’a mai zis nimic, ci a ieşit afară în gândi la astfel de păcate. Se gândiâ aşa, şi
gălăgia copiilor din curte. sufletul i se umpleâ de răutate, şi nevoile
Ştia el bine că preuteasa avea dreptate. sale par’că-l apăsau şi mai tare. Dar eră
De mult ştia, şi de mult se frământă cu destul să vină un copil să i se acaţe de
gândurile. Ce folos că şi-a purtat fata la haină, şi răutatea lui se topiâ. Ridică pe
şcoală, la oraş, cinci ani de zile, dacă acum voinic în braţe şi-l sărută ascunzându-i obră-
stă ascunsă în satul acesta dela spatele lui jorii aprinşi în barba lui neagră, aspră, cu
Dumnezeu? Cine-o cunoaşte, cine-o vede? puţine fire arginţii.
La două-trei veri, în vacanţe, se abat stu­ De data asta nu s’a acăţat nici un pipăruş
denţi călători, tineri din gimnaz, cari aduc de popa Bucur, căci se aprinseră la joc, de
cântece nouă, romanţe, şi o zi două de lu­ le sfârăiau picioruşele desculţe prin curte
mină tânără în casa veche parohială. Dar în umbra înserării. Nu s’a acăţat, şi el
Aurora e fată mare, ştrengarii de studenţi totuşi nu se gândi cu răutate la vechii prie­
sunt numai copii pe lângă ea. Geni, Letiţia tini de-ai săi, cari îşi pot duce aşa de uşor
şi Laura, da; acestea-şi petrec de minune fetele la petreceri, în lume, pe când el, iată
cu ei, dar a băgat el bine de seamă că Aurora chiar acum se gândeşte câte bucate trebue
nu se mai potriveşte în vorbă cu aceşti copilan­ să vânză ca să facă rost de haine, de pă­
dri. Avea el gânduri mari odată cu fata asta. lării, de ghete. Nu se gândiâ, căci drept
Ei, dar pe atunci eră şi el tânăr şi la masă aveâ preuteasa: afară în grădini şi pe hotar
nu mai numără pe lângă Aurora încă şapte eră o primăvară grasă cum nu se pomenise
capete, lată cresc ca ciupercile copiii, şi de mult. Da-va Dumnezeu toate cele bune!
averea lui de când e preot, nu s’a înmulţit Cât ce eşi părintele Bucur, preuteasa grăbi
cu nimic. Are el prietini vechi cari, apucând să afle pe Aurora să-i spună că Bucur se
o altă carieră, azi îşi numără averea dela mii 'nvoeşte.
l