Page 4 - 1908-22

520 LUCEAFĂRUL Nrul 22, 1908.
Fata coseâ floarea soarelui pe un şervet, cu toţii, dar Aurora, în sara asta, nu eră fă­
întâi păli ca la vestea unei nenorociri, şi cută pe somn. Duse cu dânsa invitarea aceea,
câteva clipe inima i se opri de a mai bate. fermecată par’că. De câte ori o luă s’o ce­
Apoi începu deodată să zvâcnească cu pu­ tească din nou, un fior adânc, dar nespus
tere, şi obrajii Aurorei se aprinseră ca doi de dulce, o săgeta prin inimă. în sfârşit
bujori. Mamă-sa se duse apoi, dar fata n’a merge şi ea odată la o petrecere în oraş.
mai cusut nimic. îi venea să râdă şi să plângă Acolo unde se vor adună mulţi-mulţi, tare
de bucurie. Apoi, ne mai având astâmpăr în mulţi, nu ca la petrecerile de pe sate, trei-
casă, ieşi în curte şi pân’ s’a întunecat n’a patru tineri. O da, acolo în sfârşit va aveâ
mai slăbit din alergări prin curte, în rând şi ea o zi sau o seară — iată nici după atâta

Istorica comună Rodna nouă (com. B.-Năsăud), ia poalele muntelui „Ineu“ acoperit de zăpadă şi în toiul verii.
Numele vechiu al comunei e „Şanţ", numită aşa din pricina şanţurilor şi întăriturilor ce se aflau aci încă de
pe vremea năvălirilor.
cu frăţiorii şi sorioarele. Popa Bucur o văzu, cetit încă nu ştie de-i seara ori peste zi
nu se miră de loc, ci un zimbet cald i se ba da! seara — să joace mult, — aşa până
ascunse întâi între musteţele şi barba mare, pe nu va mai aveâ răsuflet. Acolo vor fi tineri
buze, apoi zimbetul acela cu o căldură şi mai culţi, studenţi mari, dela teologie, dela universi­
mare i se pogorî la inimă. Punând deoparte, tate, acolo vor fi chiar oameni cu cariera gata.
ajutat de sluga Nicolae, sacii ce trebuiau în sfârşit vor puteâ să-i audă graiul dulce,
duşi la târg, zise la sfârşit, vorbind singur: vor puteâ să-i vadă jocul uşor, ca o adiere.
„Draga tatii, cât îi pare ei de bine!" A, da. Aurora ştie bine cum joacă, l-au spus
Sluga nu ’nţelese: profesoarele dela şcoală, i-a spus maestrul
„Ce-ai zis, părinte, mai trebue unul ? de joc. Da, acolo vor fi prietine de-ale ei,
Am zis, Nicolae, că-i bine tot. E foarte prietine bune, cu cari aşa de mult n’a mai
bine. Acum să cinezi şi să te culci şi tu. vorbit. Câte are să le întrebe, câte are să
Mâne plecăm cu noaptea ’n cap". S'au culcat le spună!